Astazi, majoritatea suntem de acord ca frumoasa si faimoasa Marilyn Monroe (pe numele ei adevarat Norma Jeane Mortenson) reprezinta o efigie a cinematografiei din toate timpurile. Problema este nu doar ca Hollywoodul si lumea showbizului sunt pline de femei superbe din punct de vedere fizic si extrem de talentate, ci faptul ca asemenea personaje transformate treptat in mit sunt produse unicat ale unei adevarate fabrici de personalitati.
Femei si barbati care nu exceleaza neaparat intr-un anume domeniu au totusi o calitate aparte, ce ii face „speciali” si nu trebuie scapati din mana de gestionarii din umbra ai jocurilor de putere. Similar cu capodopera despre care Michelangelo spunea ca sta „ascunsa” in blocul de marmura brut si pe care numai un sculptor genial o intuieste si stie sa o dezghioace pentru a o face cunoscuta lumii.
Marilyn Monroe este un astfel de produs unic, expresia unui apogeu – nu al artei actoricesti in sine, ci al priceperii de manipulare pana dincolo de orice limite a valentelor comerciale ale imaginii umane.
Marilyn este o poza sublimata, care insa ascunde, in camera obscura a laboratorului in care i-a fost „developat” destinul, dureros de multe detalii ce pot face ca publicul sa o compatimeasca cu tristete, poate chiar sa o infiereze si sa o dispretuiasca, inainte de a-i admira si a-i invidia zambetul si privirea galesa.
Era Monroe o femeie cu adevarat frumoasa? Cu siguranta, natura a inzestrat-o cu calitati fizice deosebite, insa ceea ce se vede pe ecran si in reviste e destul de departe de realitatea blondei cu alunita pe obrazul stang.
S-ar putea spune ca a fost o femeie obisnuita, cu calitati si defecte, inzestrata cu un har provocator al prezentei publice, dar si marcata nevazut cu slabiciuni omenesti ce i-au grabit sfarsitul tragic. A fost o victima a liderilor acelor cercuri inalte in interiorul carora a fost atrasa pentru a i se extrage esenta vitala a calitatilor sale native.
S-a profitat de ea la maximum, iar cand a inceput sa arate ca un potential mare pericol pentru fabricantii si gestionarii produsului „Marilyn Monroe”, ea a fost scoasa din joc fara menajamente, intr-un stil mafi-ot, chiar daca in controversata sa moarte sunt implicate nume extrem de sonore din lumea politicii, a filmului, a artelor, din business si din sfera serviciilor secrete.
Notorietatea de cel mai inalt nivel a divei instalate sub cele mai puternice reflectoare era dublata de o nefericire profunda ce a aruncat-o in promiscuitatea unei vieti fara repere, caracterizata succint prin droguri, sex, orgii, secretomanie de natura politica, nenumarate compromisuri ce fac negresit din orice individ uman un sclav pe viata.
Un exemplu cert in acest sens, dezvaluit cu detalii halucinante dupa zeci de ani de la moartea divei, este relatia ei controversata cu un alt mare nefericit al „spectacolului” american real, presedintele John Fitzgerald Kennedy.
„Divina Marilyn” a avut o stransa relatie – amoroasa, desi suficient de multe documente si marturii se refera mai degraba la un gen de erotism aproape primitiv, ce statea sub semnul luptei pentru putere si favoruri, fiind mai putin animat de sentimente autentice.
Fragilitatea relatiei poate fi motivata si prin labilitatea lui JFK, care devenise dependent de droguri si de sex, vicii intretinute cu „grija” de serviciile secrete. Ceea ce nu a impiedicat-o insa pe Marilyn sa ia legatura direct cu „prima doamna”, Jackie Kennedy (Onassis), pentru a o informa despre relatia sa cu presedintele. Interesant este ca aceasta nu doar ca a avut o reactie demna si ponderata, ci i-a si raspuns actritei, spunandu-i clar ca ea e dispusa sa-i cedeze locul la Casa Alba!
In acelasi timp, superba blonda se iubea si cu Bobby, fratele lui JFK, ea fiind casatorita oficial si, la un moment dat, insarcinata „in afara mariajului” cu un alt barbat.
Foarte posibil, schita unui asemenea portret are capacitatea de a atenua considerabil eventuala surpriza ca blonda de la Hollywood a murit in conditii stranii, asupra carora si in prezent planeaza mari semne de intrebare.
A fost doborata de o supradoza de droguri? A ucis-o insusi presedintele? Poate Bobby, fratele lui JFK? A pus CIA capat unei povesti erotico-politice, devenita un pericol national? Ori poate ca „baietii discreti” de la FBI au dorit ca, omorand-o pe „amanta Americii”, sa asigure spatele unor personaje aflate in pozitii-cheie, mai presus de interesele natiunii? Un sot gelos sau servitorul care o ura de moarte?
Sunt doar cateva dintre intrebarile devenite piste de ancheta si versiuni oculte vehiculate in legatura cu moartea divinei Monroe. In fatidica zi de 4 august 1962, la numai 36 de ani, a plecat definitiv din lume, luand cu ea secrete terifiante, dar lasand in urma o cariera prodigioasa si amprenta unei personalitati inegalabile.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii