Sobolanii poseda memorie episodica, precum cea pe care scriitorul Marcel Proust a descris-o cu a sa „madlena”, este concluzia unui experiment care a modelizat pentru prima data acest tip de memorie cu totul aparte, in cazul careia mirosul joaca un rol esential. „Si, dintr-o data, amintirea mi-a aparut”, exclama autorul romanului „In cautarea timpului pierdut” cand gustul unei madlene inmuiata in ceai trezeste amintiri puternice din copilarie.
Mecanismul acestui tip de memorie, care asociaza o senzatie fizica cu un loc si un context, „ramane insuficient inteles”, au notat cercetatorii in studiul publicat in jurnalul stiintific Progress in Neurobiology.
Echipa de oameni de stiinta de la Centrul de cercetare in neurostiinte de la Universitatea Lyon 1 din Franta a cautat sa inteleaga modul in care o memorie episodica – numita astfel deoarece se formeaza plecand de la un eveniment si nu din invatare – poate fi mentinuta pe perioade lungi, relateaza AFP/Agerpres.
Aceasta amintire episodica este aceea „a unui fragment de viata pe care il traim o singura data, foarte personal”, a explicat neurobiologul Alexandra Veyrac, care a condus cercetarea. Aceasta este adesea „un miros care, dintr-o data, pentru ca este puternic din punct de vedere emotional, deschide usile unei amintiri”, a explicat ea pentru AFP.
Studiul a demonstrat ca sobolanii pot forma o amintire referitoare la un eveniment indepartat, pe care si-l pot reaminti asociind un miros cu un anumit loc sau mediu. In plus, aceasta memorie episodica este „robusta” in timp, cu toate ca prezinta variatii de la un individ la altul.
Mirosurile „deschid usi”
Pentru a ajunge la aceasta concluzie, echipa de la universitatea din Lyon a plasat sobolani in cutii cu doua tipuri de decoratiuni si dotate cu patru orificii, dispersand diferite mirosuri asociate cu posibilul acces catre o solutie dulce sau amara. Sobolanii folositi in cadrul experimentului au codificat in memoria lor o experienta placuta sau neplacuta, asociind un anumit miros cu un anumit loc si decor.
Memoria lor episodica a fost testata o luna mai tarziu – echivalentul a cativa ani la oameni – intr-un dispozitiv similar. Jumatate dintre ei s-au dus sa adulmece mirosul asociat cu o anumita locatie sau decor.
O treime dintre ei au pastrat doar amintirea unui loc, iar 20% aparent nu si-au amintit nimic. „Exista animale care isi amintesc totul, altele doar un loc si mai sunt cele care nu isi amintesc nimic”, a comentat cercetatoarea.
Adevarata descoperire este aceea ca fiecarui profil ii corespunde o retea cerebrala mai mult sau mai putin extinsa. „Sobolanul care isi aminteste totul va avea o retea mai extinsa, cu zone olfactive foarte importante”, dupa cum a explicat Alexandra Veyrac, deoarece mirosul are o mare „valoare emotionala”, de natura sa reinvie o amintire.
Simtul olfactiv are aceasta particularitate, la sobolani ca si la om, conform careia, odata ce este procesat in creier, un miros ajunge foarte repede in zonele asociate memoriei si emotiilor. „Mirosurile deschid usi pe care alte simturi nu le deschid”, a continuat cercetatoarea.
Echipa din Lyon a remarcat ca imediat dupa evenimentul codificat de animal, zonele olfactive ale creierului sau nu sunt solicitate in mod deosebit. Pe de alta parte, in timp, memoria mirosului capata mai multa importanta la sobolanii care isi amintesc totul. Aceasta „ancorare corporala” ar putea fi una dintre cheile functionarii memoriei episodice, potrivit cercetatorilor.
Descifrarea memoriei episodice la sobolani ar putea ajuta la intelegerea acesteia la oameni, pentru care memoria episodica este „cea mai apropiata de istoria individuala”.
Acest tip de memorie este, insa, prima alterata in cazul dezvoltarii afectiunilor neurodegenerative odata cu varsta. „Iar atunci cand ne pierdem amintirile personale, ne pierdem o parte din viata noastra”, a subliniat cercetatoarea.
NICUSOR DINCA
Comentarii