Conexiunea cu mutilarile de animale

          La Conferinta pentru studiul rapirilor efectuate de OZN-uri, organizata, în iunie 1992, la Massachusetts Institute of Technology (M.I.

          La Conferinta pentru studiul rapirilor efectuate de OZN-uri, organizata, în iunie 1992, la Massachusetts Institute of Technology (M.I.T.) lânga Boston, a participat si Linda Moulton Howe, producatoare de documentare stiintifice, mai ales de televiziune. Specializata initial pe probleme medicale si de mediu, ea a fost atrasa, în 1979, de rapoartele despre stranii mutilari de animale semnalate în ziarele din Statele Unite, Canada si Australia. Pe câmp erau gasite vite ucise, carora le lipseau urechile, ochii, limba, organele genitale ori rectul. Câteodata era îndepartata toata carnea de pe maxilare. Organele lipsa nu aveau nici valoare comerciala, nici nu erau cele preferate de pradatori. Toate taieturile erau de o finete extraordinara si fara nici o urma de sânge, ceea ce excludea coiotii sau alte animale. Au fost perioade în care în anumite districte în statul Colorado se raportau si trei astfel de cazuri pe zi. Mentionam ca acest fenomen continua, la fel, si azi…
          Linda a facut o ancheta în rândul celor care au suferit astfel de pierderi. Experienta ei anterioara a ajutat-o sa aprecieze în mod corect fenomenul. La început a suspectat amestecul unei agentii guvernamentale, care ar colecta mostre pentru a monitoriza gradul de poluare a mediului; dar pe masura ce ancheta avansa si numarul de fermieri ori politisti implicati cu care discuta crestea, Linda constata ca cei în cauza nu pareau preocupati de eventualele probleme de mediu, în schimb evocau tot mai des istorii cu discuri portocalii luminoase, uneori de marimea unui teren de fotbal, care au fost vazute deasupra cirezilor sau fascicule conice de lumina proiectate asupra vitelor dintr-o sursa cereasca invizibila, dupa care se gaseau în câmp vite mutilate. În ziua care a urmat difuzarii documentarului pe care ea l-a realizat despre aceste mutilari, televiziunea din Denver a primit peste trei sute de apeluri telefonice, dupa care telefonistii au renuntat sa le mai numere. Majoritatea mesajelor începeau prin cuvintele „N-am spus nimanui pâna acum despre asta, dar…”, dupa care urmau istorii particularizate despre mutilari de animale ori despre întâlniri cu nave si lumini stranii. Linda a realizat ulterior numeroase documentare pe alte subiecte, dar nu a reusit sa se desprinda complet de tulburatoarea problematica a rapirilor. Examinarea cazurilor care i-au fost semnalate nu a fost terminata complet de ea, nici macar la momentul conferintei de la Boston, iar aici s-a întâlnit cu numerosi alti martori ai unor întâlniri cu fiinte presupus nepamântene.
          Linda declara unui confrate jurnalist: „Traim într-o lume în care paradigma sociala normala spune ca OZN-urile nu exista… Dar noi, cei care am calcat pe aceste nisipuri miscatoare, când ajungem acasa intram într-o altfel de lume; gasim toate aceste mesaje primite pe telefon: cineva raporteaza o mutilare de vite din Kansas, cineva a vazut un disc deasupra unei pasuni… Si în domeniul rapirilor, în ciuda controverselor privind hipnoza, exista întâlniri, cu depozitia unor martori oculari, cu lucruri vazute în plina zi. Un fermier din Texas, umblând dupa câteva vite, a întâlnit doua creaturi cenusiu-verzui, de patru picioare înaltime, cu ochi mari, migdalati, transportând un vitel. Mi-a spus ca l-au speriat de moarte… A rupt-o la fuga, iar dupa trei zile, când s-a întors cu sotia si un fiu, au gasit acolo vitelul mutilat… Sau e cazul unor fermieri – sot si sotie – din Missouri, care în iulie 1983 au urmarit pe un imas doua fapturi marunte, cu piele alba, cu costum argintiu, carând o vaca. Veneticii au ridicat vaca într-o nava conica, dupa care au disparut”.
          Linda absolvise o universitate si, fireste, la început nu-i venise sa creada toate aceste povesti, dar succesiunea neîntrerupta de scrisori si telefoane primite, ca si zbuciumul unor oameni care se luptau cu amintirea rapirilor carora le fusesera victime, au sfârsit prin a o face sa admita posibilitatea ca aceste istorii sa fie reale. Nu avansa explicatii, afirma doar: „tot ce pot sa spun este ca avem de-a face cu o alta inteligenta”.