Amprente ale spiritualitatii noastre      

          Manastirea TIGANESTI
          
          Inconjurata de un curs de apa cunoscut sub numele „Lacul Maicilor”, Manastirea Tiganesti, aflata între Bucuresti si Ploiesti, este vestita atât prin frumusetea sa, cât si prin atelierele ei de tesatorie, în care calugaritele realizeaza adevarate opere de arta. Aici se tese stofa pentru vesmintele preotesti si tot aici a fost lucrata broderia pentru sala maura din Castelul Peles.

          Manastirea TIGANESTI
          
          Inconjurata de un curs de apa cunoscut sub numele „Lacul Maicilor”, Manastirea Tiganesti, aflata între Bucuresti si Ploiesti, este vestita atât prin frumusetea sa, cât si prin atelierele ei de tesatorie, în care calugaritele realizeaza adevarate opere de arta. Aici se tese stofa pentru vesmintele preotesti si tot aici a fost lucrata broderia pentru sala maura din Castelul Peles.
          La început aici a fost o biserica de lemn în care ctitorii, familia Clapescu, asezasera pe Altar o bucata de marmura pe care era inscriptionata data: 1752. Boierul Tiganescu donase terenul si de aici numele „tiganesti” dat locasului respectiv.
          Calugarii erau adusi de la schitul Sfânta Ana de la Sfântul Munte. Acestia însa au fost transferati la Manastirea Caldarusani, în locul lor fiind adus, în jurul anului 1800, un grup de calugarite de la „Schitul Maicilor” din Bucuresti.
          În 1812 este înaltata biserica din zid, avându-i ctitori pe banul Radu Golescu, sprijinit de staretul Arhimandrit Dosoftei de la Caldarusani, logafatul Gheorghe Florescu, sotia sa Anica si multi alti credinciosi.
          Locasul cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” este construit în spiritul vremii, cu pridvor si o singura turla, decorata cu ferestre prelungi. Usa de la intrarea în pronaos prezinta un ancadrament cu motive florale, admirabil executate. Exteriorul, împartit în doua registre inegale este de asemenea decorat cu ferestre si firide, peretii fiind zugraviti în alb. Partea superioara a fatadelor este împodobita cu medalioane în mozaic, realizate de pictorul Gheorghe Radu cam în a doua jumatate a secolului trecut.
          Pictura interioara, executata în 1853, în stil neobizantin, a fost opera egumenului Eftimie. A urmat o serie de restaurari în 1880, 1895, 1911 iar în 1929 biserica a fost repictata de Dimitrie Belizarie. Pridvorul pasteaza însa câteva scene din pictura originala. Restaurarile din 1977-86 au fost facute cu multa grija, lucrarile destinate picturii fiind încredintate pictorilor Gheorghe Trasculescu si Valeria Musceleanu, însotiti de un grup de ajutoare.
          Cele doua cladiri din incinta Manastirii, având cerdacuri sustinute de coloane, adapostesc chiliile, staretia, trapeza si o minunata colectie de arta bisericeasca si carte veche. Construite în 1920, cladirile înconjoara biserica.
          În cimitirul manastirii exista o alta biserica, de dimensiuni mai mici. Printre mândriile locasului pot fi amintite clopotnita cu trei clopote mari si unul mic, si mai ales ceasul mare, cu doua cadrane. Adus din Germania, în 1911, are un mecanism care cântareste mai mult de 1300 kg. Prin pictura sugestiva, realizata în culori vii, prin eleganta constructiilor din jur, prin faima atelierelor si linistea pe care o degaja, Manastirea Tiganesti ramâne un loc de reculegere, deosebit de indragit de credinciosi.