O mostra de stralucire

          Sub stralucirea si fastul tipice evenimentelor de anvergura din lumea celei de a saptea arte, a 60-a editie a Festivalului filmului de la Venetia (Mostra de Venetia), desfasurata în perioada 27 august-6 septembrie, s-a dovedit a fi un rafinat cocktail de romantism, social exploziv, politic fierbinte si scene de sex torid. În fruntea juriului, ca presedinte, s-a aflat cineastul italian Mario Monicelli, în vârsta de 81 de ani, care s-a delectat cu o varietate de subiecte mai rar întâlnita la un singur festival: de la comedia sexi a fratilor Cohen – Intolerable cruelty – cu George Clooney si Catherine Zeta-Jones, pâna la cele ancorate în realitatea contemporana, cum ar fi Cerbul zburator, semnat de libanezul Randa Chahal Sabbag, sau Imagining Argentina de Christopher Hampton care a evocat victimele dictaturii din Argentina, în rolurile principale avându-i pe Antonio Banderas si Emma Thompson.

          Sub stralucirea si fastul tipice evenimentelor de anvergura din lumea celei de a saptea arte, a 60-a editie a Festivalului filmului de la Venetia (Mostra de Venetia), desfasurata în perioada 27 august-6 septembrie, s-a dovedit a fi un rafinat cocktail de romantism, social exploziv, politic fierbinte si scene de sex torid. În fruntea juriului, ca presedinte, s-a aflat cineastul italian Mario Monicelli, în vârsta de 81 de ani, care s-a delectat cu o varietate de subiecte mai rar întâlnita la un singur festival: de la comedia sexi a fratilor Cohen – Intolerable cruelty – cu George Clooney si Catherine Zeta-Jones, pâna la cele ancorate în realitatea contemporana, cum ar fi Cerbul zburator, semnat de libanezul Randa Chahal Sabbag, sau Imagining Argentina de Christopher Hampton care a evocat victimele dictaturii din Argentina, în rolurile principale avându-i pe Antonio Banderas si Emma Thompson.
          
          Europenii si asiaticii au dominat
          
          Moritz de Hadeln, regizor elvetian prezent la festival, a tinut sa evidentieze parerea sa potrivit careia „printre temele abordate, senzualitatea a fost tratata într-un stil destul de… crud, ceea ce a dat apa la moara multor moralisti, facându-i sa frisoneze”. Si a mai facut o apreciere legata de selectia din anul acesta pentru competitie, care s-a dovedit „dificila”. Au fost „recuperate”, a spus cineastul, filme care la Cannes au fost lasate deoparte, ca Intolerable Cruelty, Lost in Translation de Sofia Coppola si The Dreamers de Bernardo Bertolucci, dar el ar fi visat ca si 2046, pelicula lui Wong Kar-wai si Pas sur la bouche de Alain Resnais sa fie prezente la Mostra. În ceea ce priveste filmele cu adevarat „grele”, acestea au fost prezentate în afara competitiei si printre ele se numara: Intolerable Cruelty al fratilor Cohen, The Human Stain de Robert Benton, Matchstick Men de Ridley Scott, The Divorce de James Ivory si Once upon a time in Mexico de Robert Rodriguez. Un singur film american a fost înscris în competitia pentru Leul de aur, unul dintre cele mai râvnite trofee ale filmului, decernate în Europa – alaturi de Palme d’Or de la Cannes si Ursul de aur de la Berlin; e vorba de filmul 21 Grams, semnat de regizorul… mexican Alejandro Gonzales Inarritu, avându-i în distributie pe Sean Penn, Benicio Del Toro, Naomi Watts si Charlotte Gainsbourg. Trofeul s-a disputat de fapt între europeni (doua treimi dintre participanti) si asiatici, printre nominalizati aflându-se trei fosti laureati: japonezul Takeshi Kitano (Leul de aur în 1997 pentru Hana-bi), taiwanezul Tsai Ming-liang (Leul de aur în 1994 pentru Traiasca dragostea) si nemtoaica Margarethe von Trotta (Leul de aur în 1981 pentru Anii de plumb). Si s-au mai luptat pentru onorantul premiu si veteranul portughez Manoel de Oliveira (94 de ani), britanicul Michael Winterbottom (Ursul de aur 2003 pentru In this world), israelianul Amos Gitai, rusul Andreï Zviagintsev, sârbul Srdjan Karanovic, polonezul Jan Jakob Kolski si trei francezi: Jacques Doillon, Bruno Dumont si Noemie Lvovsky.
          
          Minciuna si Sex
          
          Prezentat în afara competitiei, în premira mondiala, The Human Stain de Robert Benton este filmul despre care participantii la festival si publicul au vorbit! De bine sau de rau. Este ecranizarea romanului cu acelasi titlu, apartinând scriitorului American Philip Roth si îl are ca protagonist pe sir Anthony Hopkins, în rolul unui profesor de literatura, Coleman Silk, a carui întreaga viata s-a bazat numai pe minciuna. Dar iata ca a venit vremea sa-si consume ultimele resurse ale pasiunii si virilitatii (ajutat de „binecuvântata Viagra”), alaturi de o tânara femeie traumatizata de un trecut tragic (Nicole Kidman) si sa gaseasca în sfârsit curajul de a spune adevarul. Derulat pe fondul scandalului produs în 1998 de relatia lui Bill Clinton cu Monica Lewinsky, filmul introduce în tesatura povestii un denunt ferm la adresa rasismului, prejudecatilor si ipocriziei, toate cultivate în numele „respectului pentru o politica justa”. Este ceea ce actorul de origine galeza, sir Anthony Hopkins, a calificat drept „cancer” al societatii. Regizorul Robert Benton (oscarizat ca scenarist al filmelor Kramer contra Kramer si Bonnie and Clyde) nu a pedalat însa în principal pe trimiterile cu tinta politica, ci a dorit sa dezvolte în special problemele emotionale ale personajelor. Coleman Silk, nascut într-o familie de culoare din America rasista a anilor ’40, are totusi pielea suficient de alba încât sa poata sa treaca de-a lungul întregii vieti drept… alb. Implicit, îsi reneaga originea, pe ai sai, „pentru a fi liber”. Student stralucit, ajunge un profesor deosebit de respectat, dar, spre ironia sortii, este tocmai el acuzat de rasism, apoi alungat din universitate. Interesant este ca Wentworth Miller, actorul care îl interpreteaza pe Coleman Silk în tinerete, are el însusi pielea alba, desi tatal sau este de culoare. „Eu ma aflu între doua lumi – a declarat el – fapt care mi-a permis sa înteleg foarte bine natura personajului.”
          Dupa proiectia filmului, presa nu s-a aratat foarte entuziasmata, considerând ca „alchimia nu prea functioneaza” între Anthony Hopkins si Nicole Kidman.l Înscris în competitia pentru Leul de aur, Pornografia, filmul regizorului polonez Jan Jakub Kolski este o alta creatie care a suscitat interesul festivalierilor, cel putin pâna în momentul când a fost proiectat. Titlul era si este incitant iar subiectul promitea sa se învârta deopotriva în jurul „chimiei legaturilor amoroase”. Ecranizarea romanului scris de Gombrowicz în 1960 nu are însa nici o legatura cu pura pornografie, spre dezamagirea celor ce se asteptau neaparat la acest lucru. Povestea se deruleaza în jurul a doi domni în vârsta, care se confrunta cu frumusetea specifica tineretii. În 1943, într-o Europa incendiara din punct de vedere politic, Witold (Adam Ferency), scriitor de meserie, se retrage pe proprietatea prietenului sau Hippolyte, împreuna cu Frédéric (Krzysztof Majchrzak), un amic straniu si de data mai recenta, întâlnit într-unul din saloanele Poloniei ocupate de nazisti, în care scriitorii si artistii se adunau nepasatori la ceea ce se întâmpla. Cei doi oaspeti se afla deja la vârsta maturitatii depline, dar asta nu-i împiedica sa ramâna consternati de frumusetea, prospetimea si insolenta fiicei lui Hippolyte, Henia, aflata la vârsta adolescentei, si a prietenului ei din copilarie, Karol, alaturi de care ar putea forma un cuplu perfect. Henia este însa deja logodita cu Vaclav, fapt care nu le e pe plac lui Witold si lui Frédéric. Cinici si dezabuzati, ei fac tot posibilul sa-i arunce pe Henia si Karol unul în bratele celuilalt, antrenându-i într-un joc pervers si plin de cruzime.
          Pornografia plonjeaza astfel în cele mai adânci cotloane ale sufletului uman, într-o maniera deranjant de brutala, care mizeaza mult pe efectul contrastelor între lumina si întuneric.
          
          Filme… contra curentului
          
          La Venetia, o batalie acerba se da si pentru premiul Saint-Marc, al sectiunii intitulata… „Contra curentului”, printre nominalizati aflându-se: lama budhist din Butan – Khyentse Norbu, algerianul Abdelkrim Bahloul, cipriotul Dervi Zaim, kurdul Hiner Saleem, iranienii Abolfazi Jalili si Babak Payami, precum si franco-cilianul Raoul Ruiz. Moritz de Hadeln, care a participat la selectia pentru aceasta sectiune, a tinut sa scoata în evidenta prezenta a numeroase filme din bazinul mediteranean, majoritatea având ca teme cele legate de natura relatiei dintre musulmani si lumea iudeo-crestina, dincolo de cliseele vehiculate în mod obisnuit despre acest lucru si de incapacitatea multora de a o întelege.
          Momente de mare tensiune politica sau de eveniment politic nefast au fost deopotriva abordate în unele dintre filmele alese pentru a fi prezentate la Venetia: bunaoara, The agronomist de Jonathan Demme se opreste la asasinarea unui jurnalist haitian, în timp ce Buongiorno notte de Marco Bellocchio readuce în actualitate asasinarea fostului prim ministru Italian Aldo Moro.
          
          Nevroticul de la Mostra
          
          Pentru prima oara la Mostra a fost prezent si Woody Allen, care a deschis festivalul cu ultima sa creatie, Anything Else. Lui Woody Allen îi e frica de ascensor, de tunele, de unele cabine de dus (orificiul de scurgere trebuie sa fie într-un colt, nu în mijloc!)…, ceea ce denota ca sufera de nevroza. „Eu sunt un nevrozat, dar în forma benigna, în sensul ca am tot felul de manii legate de nevroza. Cum ar fi ca, în fiecare dimineata, la micul dejun, eu tai banana exact în sapte bucati înainte de a o amesteca cu cerealele. Asta nu produce nimanui altcuiva vreun rau, dar e nevroza „, a declarat cineastul unui reporter de la Reuters Television. Nu întâmplator, multe din personajele sale sufera de diverse fobii si nevroze, pentru care încearca sa gaseasca solutii, în cabinetul unui psihanalist. În Anything Else, Woody Allen, în prezent în vârsta de 67de ani, joaca rolul lui David Dobel, un institutor atins de batrânete, care vede pretutindeni în jurul sau comploturi antisemite. În ceea ce priveste rolul principal, acesta i-a fost încredintat de cineast unui tânar de 25 de ani – Jason Biggs – care interpreteaza rolul unui actor debutant asaltat de o… imprevizibila Amanda (Christina Ricci). „Nu voiam sa las altuia fata, dar sunt prea în vârsta pentru a mai juca acest rol”, a explicat nevrozatul Woody Allen.
          
          Leul de aur, câstigat de un rus
          The Return, (Intoarcerea) creatia de debut în cinematografie al regizorului rus Andrei Zviagintsev a obtinut cea mai râvnita recompensa Festivalului international al filmului de la Venetia – Leul de aur. De un dramatism intens, filmul este povestea unui tata destul de misterios si mai ales foarte dominator, care, dupa aproape zece ani de absenta, îsi reîntâlneste cei doi copii adolescenti carora încearca sa le impuna un program de viata deosebit de sever, intentia lui fiind de a face din ei adevarati oameni. Din nefericire, erorile sale duc la un final dramatic. În ciuda succesului repurtat în cadrul festivalului, pentru regizorul filmului si întreaga sa echipa recompensa le-a accentuat durerea pricinuita de decesul în urma unui accident a unuia dintre actorii care au interpretat rolurile celor doi adolescenti: e vorba de Vladimir Girin, în vârsta de 15 ani, care la putin timp dupa terminarea filmarilor si-a pierdut viata înecat chiar în lacul folosit drept locatie pentru mai multe secvente din film. Prezent la festival, regizorul Zviagintsev a gasit de cuviinta sa pastreze discretia în privinta acestei tragedii pâna la ceremonia de decernare a premiilor. „Vedeti doar doi actori pe scena, în aceasta seara. Cei care au vazut filmul stiu ca erau trei actori principali. Actorul care a jucat rolul lui Andrey a decedat în urma cu doua luni. Lui îi dedicam aceasta recompensa”, a spus Zviagintsev, vizibil emotionat.
          Leul de argint (sinonim cu Marele premiu al juriului) a fost decernat filmului franco-libanez, semnat de Randa Chahal Sabbag si intitulat The Kite (Zmeul).
          Cel mai bun regizor a fost considerat japonezul Takeshi Kitano, înscris în competitie cu Zatoichi.u Trofeul Volpi, pentru cea mai buna actrita i-a revenit nemtoiacei Katja Riemann, interpreta rolului Margarethe von Trotta din filmul Rosenstrasse, în timp ce actorul american Sean Penn a primit premiul pentru cel mai bun actor (21 Grams de Alejandro Gonzales Inarritu).
          Anul acesta, premiul „Marcello Mastroianni”, pentru cel mai tânar actor sau actrita i-a revenit lui Najat Dessalem, pentru rolul din filmul francez Raja de Jacques Doillon.
          Actorului de origine egipteana, Omar Sharif, 71 de ani, i-a fost decernat Leul de aur pentru întreaga sa cariera artistica, derulata pe o jumatate de secol si presarata cu filme de referinta cum ar fi: Lawrence al Arabiei (1962) sau Doctor Jivago (1965).