Panteon crestin

          Iosif Cel Nou de la Partos
          
          In ziua de 15 septembrie Biserica Ortodoxa îl praznuieste pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partos. Sfântul s-a nascut în Dalmatia, la Ragusa, într-o familie crestina, în anul 1568, primind la botez numele Iacob.

          Iosif Cel Nou de la Partos
          
          In ziua de 15 septembrie Biserica Ortodoxa îl praznuieste pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partos. Sfântul s-a nascut în Dalmatia, la Ragusa, într-o familie crestina, în anul 1568, primind la botez numele Iacob. Ramas fara tata la vârsta de 12 ani este trimis de mama sa la scoala în orasul Ohrida. La 15 ani intra în viata monahala la manastirea de aici, unde ramâne cinci ani. Pleaca apoi la Muntele Athos la manastirea Pantocrator, devenind schimonah, prilej cu care primeste numele monahal, Iosif. În scrierile sale, preotul Nicolae Barbu mentioneaza faptul ca Sfântul era „mare facator de minuni”. El devenise vestit pentru purtarile sale alese, pentru întelepciunea cu care se adresa oamenilor si mai ales pentru darul vindecarii pe care-l dovedise în situatii dramatice. Hirotonit preot, devine duhovnic, apoi egumen la manastirea Sfântul Stefan din Adrianopol. Merge apoi ca egumen la manastirea Cutlumus din Athos, obste în care întâlneste multi calugari români.
          Numit mitropolit al Timisoarei în iulie 1650, în vârsta de peste 80 de ani, îsi continua seria faptelor bune si a minunilor, reusind sa nu-i dezamageasca pe locuitorii orasului care-l preferasera pe el oricarui alt slujitor al bisericii. Se spune astfel ca imediat dupa sosirea sa în oras i s-a adus un infirm care suferea de mai multi ani si pe care a reusit sa-l vindece prin rugaciunile sale. Tot prin puterea rugaciunii a salvat orasul dela incendiu. A ramas în scaunul de mitropolit pâna în 1653 când s-a retras la manastirea Partos. Aici se stinge din viata dupa trei ani, în 1656. Se spune, de asemenea, ca, în ziua mortii sale, clopotele locasului au început sa bata singure. Înmormântat initial în naosul bisericii manastiresti continua sa faca minuni, asa cum arata în 1929 preotul Petru Bizerea „pe când traia se bucura de faima unui adevarat sfânt iar dupa moarte a lasat în popor si printre calugari amintirea unui Sfânt adevarat”. Cea mai buna dovada în acest sens este ca veacuri la rând oamenii îsi aduceau bolnavii la mormântul sau si cei mai multi gaseau aici alinarea suferintelor. Traditia spune ca frica lui Marcu Mutiu, primarul populatiei ortodoxe din Timisoara s-a vindecat de boala grea de care suferea la manastirea Partos, iar tatal, drept recunostinta, a înaltat o biserica noua, în stil baroc, asezamânt care exista si astazi. Cultul Sfântului Iosif cel Nou era raspândit în mijlocul populatiei române din Banat care, împreuna cu preotii, facea pelerinaje la Partos si îi invoca ajutorul sfânt în cazuri de boala sau suparari. De aceea in octombrie 1956 a fost trecut oficial în rândul sfintilor, dându-se un aspect solemn unui cult care dainuia în rândul credinciosilor români din Banat de trei secole. Moastele sale au fost transferate la Catedrala Mitropolitana din Timisoara, iar veneratia sa a patruns si în tarile vecine.
          Filaret Barbu i-a închinat Sfântului Iosif cel Nou un impresionat oratoriu inspirat din muzica bizantina, iar rugaciunile bisericii exprima iubirea în cel care a devenit un simbol al încrederii în puterea rugaciunii.