Întrebarile medicinei moderne (2)

          Continuu sa trec in revista intrebarile incepute in numarul anterior, intrebari care vizeaza direct universul organismului uman, la fel de fascinant ca si universul exterior noua.
          
          Vom învata, cândva, sa ne regeneram organele interne, trupul nostru, în general, asa cum fac salamandrele, râmele, unii pesti? Deocamdata ni se întâmpla la piele, sânge, la vârfurile degetelor si tesutul ficatului.

          Continuu sa trec in revista intrebarile incepute in numarul anterior, intrebari care vizeaza direct universul organismului uman, la fel de fascinant ca si universul exterior noua.
          
          Vom învata, cândva, sa ne regeneram organele interne, trupul nostru, în general, asa cum fac salamandrele, râmele, unii pesti? Deocamdata ni se întâmpla la piele, sânge, la vârfurile degetelor si tesutul ficatului. Mai mult nu. De ce? De ce nu, raspund specialistii în biologie celulara, recomandând procedee apropiate de clonare, care sa însemne prelevarea unui nucleu de celula de la persoana care vrea, de pilda, sa-si regenereze creierul (exagerez, fireste), introducerea lui într-un ovocit, al unui ovul, declansarea, printr-un stimul electric, al procesului de divizare a celulei, oprirea lui, dupa a 6-a zi de dezvoltare, pentru a prelua celulele susa (sau precursoare), care arata a se fi specializat în… cresterea unui viitor creier (al unui viitor fat, care însa, nu mai apare); cresterea acestor celule, separat, va duce la obtinerea unui tesut de creier, având consistenta si alcatuirea tesutului cerebral; care, introdus apoi în tesuturile bolnave ale pacientului donator, nu va fi refuzat de acesta – caci are propriul sau ADN si va fi „recunoscut” de sistemul imunitar – va face, se spera, ca aceste tesuturi sa se regenereze. Putem stavili bolile infectioase? Cine ar fi crezut, acum 40 de ani, când penicilina si streptomicina defilau, în glorie, promitând eradicarea tuturor acestor boli, ca la câteva decenii distanta omenirea se va trezi, din nou, în fata acelorasi dusmani milenari, tuberculoza, holera, variola, varicela, carora li se vor adauga perfidele SIDA si SARS? Dar folosirea antibioticelor în exces a dus, se stie, la aparitia unor virusi si bacterii imuni, prin adaptare, la marea majoritate a medicamentelor de acum. În consecinta, se cauta acum altceva, de la remedii pe care le pot oferi algele pâna la reconsiderarea unor otravuri (gen thalidomida).
          Se poate învinge cancerul? Da, în multe cazuri, se poate. Cercetari se fac, în toate laboratoarele si clinicile planetei, pentru ca de la 10.000.000 de oameni care au dezvoltat tumori maligne în 2000 (6,2 milioane au murit în acel an) se va ajunge la 15 milioane, în 2020. Pentru cancerele de piele si sân vindecarile sunt acum normale, supravietuirea, peste 5 ani, de la interventia chirurgicala este curenta, medicamentul Gleevec, tehnologiile chineze de tratament, chimio-terapia sunt eficiente – asa ca 30 de ani de cercetare îsi aduc contributia pozitiva la combaterea cumplitei maladii. Medicamentele din viitor, specializate pe fiecare bolnav si descarcându-si „gloantele” în exact tesutul malign, plus cercetarea mai profunda a genelor pacientului plus depistarea cât mai precoce a tumorii sunt poteci pe care se va merge, în viitor. Maladie grea, cancerul sta din ce în ce mai în bataia tevii pustii oncologului.
          Pentru a raspunde la întrebari este nevoie, evident, de bani si de creiere de valoare. Bani însa vor veni, în mare masura, de la statele bogate, ai caror cetateni – bogati – vor forta administratiile sa cheltuiasca, pentru a-si asigura, si lor, o viata mai lunga si mai sanatoasa. Iar creiere capabile sa rezolve marile ghicitori – ei bine, aici tarile sarace pot contribui, cu minti sclipitoare, la marea cercetare stiintifica.
          Si ei, si noi, împreuna.