Tiziano Vecelli (1488-1576), cunoscut sub numele de Tizian, a fost unul dintre cei mai faimosi pictori venetieni, urmas al marelui Giovanni Bellini, in atelierul caruia s-a format. Inca de la zece ani si-a descoperit apetitul si talentul pentru arta, pe cand lucra la mozaicarul Sebastian Zuccato. Din fericire pentru intreaga sa cariera artistica, a avut colegi de exceptie la scoala lui Bellini, printre care si pe Giorgione.
Poate ca sansa vietii lui Tizian a fost reprezentata tocmai de disparitiile lui Giorgione (1510) si Bellini (1516), fapt care l-a propulsat in pozitia de lider al pictorilor venetieni, fara rival in acea vreme. Asa se poate explica explozia talentului lui, prin opere care l-au detasat net de profesorii sai si l-au individualizat drept un „spirit liber” renascentist. Capodoperele sale, unele retinute de Academia din Venetia printre care si „Asumarea Madonnei” – la noi „Adormirea Maicii Domnului”) au inceput sa fie cautate de reprezentatii clerului, care-i comandau permanent piese de altar monumentale. Inca din tinerete, Tizian s-a aplecat cu generozitate asupra frumusetii feminine si asupra peisajelor. A fost un perfectionist in aceste directii, exceland atat in redarea tematicii biblice a Madonnei, cat si a unor personaje mitologice (Danae, Venus etc.). Din pacate, in anul 1530 sufera pierderea sotiei, Cecilia, dupa numai cinci ani de mariaj. Tizian ramane cu trei copii mici si este ajutat de sora sa, Orsa. Dupa aceasta drama personala, artistul adopta un stil mult mai sobru, plin de patetism. Dupa 1550 se dedica mai viguros portretelor de personaje din inalta societate venetiana. Criticii il considera unul dintre cei mai mari portretisti ai lumii, alaturi de Rembrandt si Vélasquez.
In familia lui Tizian au mai existat artisti suficient de bine cunoscuti in epoca. Astfel, fratele sau mai mare, Francesco Vecelli, a avut mare succes cu piesele de altar executate pentru biserica din Cadore (orasul lor natal), dar ulterior s-a orientat, in mod inexplicabil, spre cariera militara si comerciala. Nepotul, Marco di Tiziano, a pictat in palatul ducal din Venetia. Unii dintre verisorii sai – Fabrizio di Ettore, Tomasso Vecelli si Girolamo di Tiziano au fost pictori apreciati pentru decoratiunile facute in biserici. Intre Tizian si El Greco (Domenico Theotocopuli) a existat o relatie de tipul profesor-elev, artistul cipriot ajungand sa execute gravuri dupa operele maestrului din Venetia. Pictor de geniu, unul dintre cei mai longevivi din istoria artei (88 de ani), Tizian si-a ascuns, in cautarea perfectiunii femeii, durerea fata de pierderea unicei fiinte pe care a iubit-o, Cecilia, si de care soarta l-a despartit in mod brutal.
Autor: PAUL IOAN
Comentarii