Universul guvernat de geometrie

          Sa privim, de exemplu, petalele unei flori, fagurele construit de albine, spiralele cochiliei melcului, asezarea semintelor de floarea-soarelui sau însasi alcatuirea corpului uman. În asemenea imagini, s-a cautat dintotdeauna o mica lege a armoniei universale, dar nu s-au gasit decât cai care duc catre marele secret.

          Sa privim, de exemplu, petalele unei flori, fagurele construit de albine, spiralele cochiliei melcului, asezarea semintelor de floarea-soarelui sau însasi alcatuirea corpului uman. În asemenea imagini, s-a cautat dintotdeauna o mica lege a armoniei universale, dar nu s-au gasit decât cai care duc catre marele secret. V-am prezentat de curând teoria revolutionara a inginerului american de origine româna Adrian Bejan, privitoare la formele constructive ideale, regasite si în natura. De data aceasta, inginerul Eugen NICULESCU ne conduce mai profund, catre miezul lucrurilor, relevându-ne aspecte aproape incredibile.
          Toate si totul în Univers se supun unora si-acelorasi legi, bazate pe reprezentari geometrice repetate iar si iar, într-un nesfârsit dans al sunetelor, al luminii si al culorilor. Exista o unica sursa a creatiei, care foloseste ca imagine primordiala, reluata ciclic la orice nivel, spirala. Aceasta ar fi expresia geometrica, acea asa-numita geometrie sacra, traductibila însa într-o formula numerica ce a generat în timp principii constructive ca „sectiunea de aur”, „raportul de aur” sau „sirul lui Fibonacci”. Arhitectii si artistii (pictori, sculptori, compozitori, poeti) au urmarit cu asiduitate regula creatiei ideale, prin folosirea acestui raport, exprimat prin numarul phi, care este 1,6180339… Totusi, nu au putut decât sa constate ca perfectiunea adevarata se regaseste tot în natura, în ceea ce nu a fost plasmuit de om, lucru care trimite implicit la ideea ca o inteligenta mult superioara celei umane a facut sa existe asa ceva. Iar pentru exemplificare putem începe cu noi însine. (Trebuie mentionat ca sirul lui Fibonacci este constituit din numere obtinute prin adunarea celor doua numere din sirul respectiv imediat anterioare: 0,1,1,2,3,5,8,13…)
          
          Omul – o capodopera a creatiei
          
          Imaginea corpului uman reprezinta o capodopera. Punctul principal din care se „ramifica” celelalte proportii echivalente este ombilicul. Si nu întâmplator. El simbolizeaza centrul lumii, corespunde chakrei Manipura, responsabila de functionarea tuturor organelor interne, în perioada prenatala este calea de legatura vitala a fatului, prin mama, cu exteriorul, la individul nascut este „cordonul de argint”, cel ce mentine legatura dintre spirit si corpul fizic etc. Mai departe, fiecare parte a corpului îsi datoreaza armonia aceluiasi raport exprimat matematic prin phi: bratul si palma, toracele, gâtul, piciorul, la cap toate elementele subordonându-se principiului respectiv. Dar nu numai partile fizice se exprima astfel. Ritmul ciclic al batailor inimii apare în electrocardiograma unui om sanatos ca o linie curba, cu suisuri si coborâsuri. Ei, bine, reprezentarea grafica a „sirului lui Fibonacci” seamana izbitor cu cea de-a doua parte a amintitei EKG! Molecula de ADN are si ea la baza sectiunea de aur. Ea masoara 34 angströmi (A) în lungime si 21 A latime, pentru fiecare ciclu complet al elicei duble a spiralei sale. Or, 21 si 34 fac parte din „sirul lui Fibonacci”.
          
          Totul în tot si unul în toate
          
          Exemplele din natura sunt nenumarate. Aminteam la început asezarea semintelor florii-soarelui; sunt 55 de spirale orientate în sensul acelor de ceasornic si 89 în sens opus (fireste, 55 si 89 sunt numere din „sirul lui Fibonacci”). De asemenea, daca adunam patratele oricarei serii de numere din acelasi sir, suma va fi egala cu produsul dintre ultimul numar ales si urmatorul. Aceasta proprietate se regaseste pretutindeni, de la cochilia melcului si conul de pin, pâna la spirala unei galaxii. În muzica, gamele si constructia instrumentelor sunt legate de phi, dar si dezvoltarea populatiilor de iepuri sau cea a populatiilor urbane din cele mai mari orase ale SUA respecta regula amintita. Desigur, putem urca si la nivel cosmic, cu observatii similare, însa ne oprim aici. Pentru ca intervine oricând o întrebare capitala, absolut justificata: ce anume demonstreaza esafodajul schitat mai sus si la ce ne foloseste sa-l cunoastem? Raspunsul nu e deloc simplu. În esenta, receptând din perspectiva stiintifica o asemenea realitate, deducem automat ca mai presus de inteligenta umana exista o alta, universala, care a zamislit totul. S-o numim Divinitate! Cunoscând-o si întelegând-o, ne putem apropia de ea mai mult si putem (re)dobândi capacitatea de a folosi legile primordiale construind, punându-ne pe noi însine în slujba binelui. Ceea ce înseamna – nu mult sau foarte mult, ci înseamna totul.