Stefan Cel Mare, la Muntele Athos

          Despre Stefan cel Mare, domnul Moldovei, putini stiu ca a ctitorit biserici si manastiri nu doar în Moldova, Muntenia si Transilvania, ci chiar si la Muntele Athos, loc unic denumit „Gradina Maicii Domnului”, în Grecia. Aici, la Muntele Athos, se afla cea mai mare ctitorie româneasca, cunoscuta în documentele vremii ca „Manastirea domniei mele”, si care poarta pecetea marelui voievod moldovean, pe nume Manastirea Zografu, considerata a noua în ierarhia manastirilor atonite.

          Despre Stefan cel Mare, domnul Moldovei, putini stiu ca a ctitorit biserici si manastiri nu doar în Moldova, Muntenia si Transilvania, ci chiar si la Muntele Athos, loc unic denumit „Gradina Maicii Domnului”, în Grecia. Aici, la Muntele Athos, se afla cea mai mare ctitorie româneasca, cunoscuta în documentele vremii ca „Manastirea domniei mele”, si care poarta pecetea marelui voievod moldovean, pe nume Manastirea Zografu, considerata a noua în ierarhia manastirilor atonite. Dupa traditie, prima asezare monahala la Zografu dateaza din secolul al IX-lea si se datoreaza celor trei sihastri atoniti Moise, Aron si Ioan. Ajungând în ruina în secolul al XV-lea, acest locas de cult a fost rectitorit de catre domnul Moldovei aproape integral, între anii 1466-1502, Stefan cel Mare donând apoi mari sume de bani pentru înnoirea bisericii si a bolnitei, relateaza revista „Glasul Monahilor”, fondata de Iustin Pârvu, staretul Manastirii Petru Voda, din judetul Neamt. În anul 1475, marele domnitor zideste pe malul de sud-vest al marii turnul si portul pentru corabii, cu o pisanie care consemneaza numele sau, iar în 1495 reconstruieste din piatra corpul chiliilor, trapeza si zidul din incinta. În 1502 a zidit din nou biserica mare, închinata Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, si a pictat-o în fresca, donând doua icoane cu Sfântul Gheorghe, una dintre ele fiind cea pe care o purta cu sine în razboaie si care, astazi, se afla în tronul împaratesc din stânga naosului bisericii mari. Împreuna cu icoana de biruinta a sfântului, domnitorul a mai daruit si steagul de lupta al Moldovei, cusut cu fir de aur si argint, care are pe o parte icoana Sfântului Gheorghe si pe cealalta stema tarii. Un alt locas de cult de la Muntele Athos care a fost zidit de voievod din temelii, este Manastirea Grigoriu, dupa ce a fost distrusa si jefuita de piratii otomani în secolul XV, iar calugarii au fost ucisi. Sotia domnului Stefan, Maria de Mangop, a daruit o icoana a Maicii Domnului, denumita „Atotîmparateasa”, considerata miraculoasa deoarece a ramas nearsa în toate incendiile care au mistuit manastirea. La Manastirea Vatopedu, a doua în ordine ierarhica dupa Marea Lavra de la Athos, Stefan cel Mare, în perioada 1472-1496, a zidit turnul de aparare si biserica de pe malul marii. Pe zidul acestei constructii din piatra cu trei etaje se observa pâna astazi un tablou sapat în marmura, care îl reprezinta pe Stefan cel Mare, încoronat, închinând o bisericuta Maicii Domnului cu Pruncul în brate. În partea de jos se observa stema Moldovei, capul de zimbru, si anul 1496. Desi nu exista date sigure, s-au vehiculat informatii cum ca Stefan si-ar fi petrecut anii de pribegie, care s-au scurs între uciderea tatalui sau si urcarea sa pe tron, la Manastirea Vatopedu. O alta vatra a ortodoxiei de la Athos, care s-a bucurat de atentia domnitorului moldovean, a fost Manastirea Constamonitu, închinata Sfântului Arhidiacon Stefan, a carui mâna dreapta si icoana miraculoasa se afla aici. Începând din anul 1493, Stefan cel Mare a trimis anual câte 5.500 aspri de argint, pentru întretinere si reparatii. Frumos exemplu de vitejie si cucernicie, care ar putea sa ne fie reazem daca n-am fi asa de grabiti sa trecem prin viata!