Depardieu, intr-o haina prea strâmta

Dintotdeauna, literatura a fost o sursa de inspiratie inepuizabila pentru marele ecran, iar francezii au fost poate mai împatimiti decât oricare altii de conexiunea dintre cele doua arte, literatura si cinematograful. Personaje literare, mai mult sau mai putin celebre, doar prin lectura au devenit eroi importanti când au fost „promovate” pe pânza.
Dintotdeauna, literatura a fost o sursa de inspiratie inepuizabila pentru marele ecran, iar francezii au fost poate mai împatimiti decât oricare altii de conexiunea dintre cele doua arte, literatura si cinematograful. Personaje literare, mai mult sau mai putin celebre, doar prin lectura au devenit eroi importanti când au fost „promovate” pe pânza. Cea mai noua isprava de acest fel a cineastilor francezi este preluarea comisarului San Antonio din paginile romanelor poate fara foarte mari pretentii artistice, dar foarte populare în rândul amatorilor de aventuri, semnate timp de vreo patru decenii de Frederic Dard. A iesit asadar un film, intitulat pur si simplu San Antonio, care, dupa cum apreciaza si criticii, nu face gaura în cer nici din punct de vedere literar, nici cinematografic, dar poate fi considerat o sursa de divertisment a acestei veri.
          
          Unul din atuurile filmului San Antonio, regizat de Frederic Auburtin, este totusi cuplul soc al povestii, întruchipat de… un duo Gerard: Lanvin care îi da viata comisarului San Antonio, si Depardieu, care intra în pielea acolitului acestuia, locotenentul Berurier.
          
          Duo Gerard
          
          Desi ar trebui sa fie asociati în toate demersurile lor, cei doi protagonisti ai cuplului sunt mai degraba preocupati sa-si vada fiecare de interesele proprii si sa evolueze paralel de-a lungul întregii istorii, decât sa formeze o adevarata echipa. De fapt, superficialul Berurier, caruia îi ard calcâiele dupa o femeiusca, neglijeaza ordinele superiorului sau si astfel comite o greseala. Rezultatul? În ciuda faptului ca trebuia sa beneficieze de masuri de siguranta prestate de faimosul cuplu San Antonio – Berurier, un ambasador al Frantei este rapit si sechestrat într-un castel britanic. Nu-i vorba, nici mintile lui San Antonio nu erau toate acasa, caci si el era ametit de o frumoasa italianca, exact femeia care orchestrase nefericitul eveniment. Drept urmare, el e cel care plateste pentru eroarea comisa, e destituit de seful politiei (Michel Galabru), în timp ce asociatul sau, cel putin la fel de vinovat ca si el, este avansat în functie si pus sa raspunda de întreaga miscare obscura a rapitorilor de persoane importante. Treaba deloc usoara pentru ca însusi presedintele Republicii disparuse din Elysee iar lui Berurier îi revine sarcina de a-l gasi pe cel mai important om al statului.
          
          Din prieteni, rivali
          
          E de la sine înteles ca fosta echipa formata din cei doi e divizata acum nu doar de întâmplare, ci si de o ura acerba. Si pentru ca lucrurile sa se complice si mai mult, ministrul de interne (Robert Hossein) nu vede decât un singur om capabil sa salveze Franta de la dezastru. El nu mizeaza pe proaspatul avansat în functie, ci pe rivalul acestuia, adica pe San Antonio: „Ai 48 de ore ca sa-l gasesti pe presedinte!”. Cu o brigada secreta, comisarul se lanseaza pe pista contra-cronometru de gasire a presedintelui. Misiune strict secreta si neoficiala! Nu-i greu de presupus ca, la un moment dat, comisarul si locotenentul se întâlnesc fata-n fata, de data asta ca rivali: Cine va reusi primul sa-l gaseasca pe seful statului?
          
          Scuze demagogice?
          
          Scenariul filmului (scris de Laurent Touil-Tartour) e departe de a tine spectatorul cu sufletul la gura, nefiind nici pe departe punctul forte al filmului. „E foarte dificil sa pornesti de la o opera literara formata din 175 de romane, cu o multime de personaje a caror personalitate s-a construit de-a lungul a 40 de ani…”, a recunoscut Frederic Auburtin, când a auzit reprosurile care i s-au adus. Coregizor (alaturi de Gerard Depardieu) al filmului Podul dintre doua râuri, realizat în urma cu cinci ani, el a sperat totusi ca va reusi sa aduca onorabil pe ecran proza lui Frederic Dard. Producatorii au crezut acelasi lucru si de aceea l-au ales pe el. Din nefericire pentru toti, filmul nu se ridica la nivelul asteptarilor.
          Frederic Auburtin se straduieste acum sa-si explice intentiile: el a încercat sa aduca pe ecran stilul scriiturii lui Frederic Dard, care mizeaza în special pe limbaj. „Eroarea, probabil, consta în faptul ca ceea ce e bun pentru literatura nu sparge cerul pe ecran”, a declarat regizorul. „Forta si sugestia multipla a cuvintelor nu poate fi transpusa întotdeauna în imagine cinematografica. Noi am încercat totusi sa facem un film care sa satisfaca pe toata lumea. Pe fanii operei literare, dar si pe cei care n-au auzit pâna acum de San Antonio. Ei mai ales ar putea sa aprecieze aceasta comedie de actiune, tocmai pentru ca nu cunosc codul subtil al operei de origine.”
          
          Un James Bond, made in France
          
          Stradania cineastului de a scoate un film palpitant e evidenta: actiune, cascadorii, fete frumoase, aluzii sexuale, umor cu doua taisuri, un fel de reteta a la James Bond. Si totusi, fara savoarea originalului. Efortul cuplului de actori Gerard Lanvin si Gerard Depardieu de a-si face credibile personajele este de asemenea remarcabil. Din pacate, cel putin pentru uriasul Depardieu, costumul pe care trebuie sa-l poarte în acest fim a fost croit, din start, mult prea strâmt, deloc pe masura talentului sau remarcabil. De la producatori pâna la regizor si actori, exista însa o mare „scuza”: sunt si vor ramâne fani ai operei lui Frederic Dard.