O locuinta in care nu va intra niciodata apa

          Casa etansa
          
          Etanseitatea la apa, la pierderi de caldura si la patrunderea zgomotului, conditioneaza astazi durabilitatea, confortul si economia de energie în cladiri. Pentru aceasta, exista hidroizolatiile – lucrari de mare raspundere, întrucât ele trebuie sa protejeze constructia împotriva actiunii apelor de orice fel (lichid, vapori), împotriva infiltrarilor exterioare sau interioare, apa fiind un important agent agresiv.

          Casa etansa
          
          Etanseitatea la apa, la pierderi de caldura si la patrunderea zgomotului, conditioneaza astazi durabilitatea, confortul si economia de energie în cladiri. Pentru aceasta, exista hidroizolatiile – lucrari de mare raspundere, întrucât ele trebuie sa protejeze constructia împotriva actiunii apelor de orice fel (lichid, vapori), împotriva infiltrarilor exterioare sau interioare, apa fiind un important agent agresiv. Efectele negative ale defectiunilor de hidroizolare le cunoastem cu totii, deseori din propria locuinta: igrasie si mucegai, putrezire si reducerea capacitatii de izolare termica, coroziunea elementelor metalice si degradari cauzate de ciclurile înghet-dezghet, diverse vegetatii. Iata însa ca d-l Mihai AFTENI, o mai veche cunostinta a cititorilor nostri, afirma ca toate neajunsurile majore amintite pot fi evitate. Sa vedem cum anume!
          Substanta la care face referire M. Afteni este un silicat modificat biochimic, ceea ce aduce mari avantaje si în protectia mediului. Ea patrunde în micile capilaritati inerente ale betonului, ca si în locurile de îmbinare a elementelor de beton, izolând în mod etans constructia de factorii externi de mediu, cum sunt apa, poluarea, ploile acide etc. si asigurând etansarea masei de beton pentru întreaga viata a acestuia, dupa turnare. Daca, de exemplu, o cladire industriala are o structura de beton, de piatra sau de caramida, care traieste 200 de ani, ea va fi impermeabila tot 200 de ani. Obiectia justificata, ca nici un muritor nu poate verifica efectiv o asemenea afirmatie, primeste o contrareplica de natura stiintifica si tehnologica, bazata pe studii concrete.
          Sistemul traditional de etansare cu membrana genereaza probleme, cum ar fi protectia insuficienta, degradarea, dezlipirea, vulnerabilitatea la factorii mecanici, viteza si riscurile de aplicare, pentru a nu mai vorbi despre riscurile majore implicate de reparatii. Amestecurile la care se refera interlocutorul nostru elimina asemenea probleme, întrucât lipesc fisuri de pâna la 2 milimetri, suprafata tratata dobândeste taria granitului si, foarte interesant, constructiile tratate se „auto-vindeca” în permanenta, orice contact cu apa de fapt întarind efectele de impermeabilizare si de protectie. Datorita elementelor succint enumerate mai sus, aceasta inventie revolutionara îsi poate gasi aplicatie în domenii multiple: tot ce se refera la partile unei cladiri (de la fundatie, la acoperis), infrastructura (sosele, tuneluri, parcari), aeroporturi si cheiuri portuare, baraje si rezervoare de apa ori monumente istorice si de arta. Acestea fiind zise, daca vecinul de la etaj a uitat robinetul deschis când a plecat în concediu, facându-ne sa ne gândim cu nostalgie la modul cum înfrunta mileniile constructii perfecte, precum piramidele egiptene ori uluitoarele orase precolumbiene, ne-am putea gândi si sa traim „macar” vreo doua veacuri într-o casa ferita de intemperii! Nimic nu mai pare imposibil, în lumea de azi.