Orasul antic Paestum, fosta colonie greaca aflata in prezent in Italia, in provincia Salerno, pastreaza in muzeul dedicat istoriei vechi a locurilor o fresca murala unica in lume, surprinzatoare pentru subiectul prezentat.
Impodobind mormantul unui barbat, ea infatiseaza un personaj masculin surprins in timpul unui salt in apele marii. Arcuirea trupului, intreaga sa postura surprinsa ca intr-un stop-cadru magistral ales, sugereaza cu fidelitate impresionantul spectacol sportiv al sariturilor in apa de la trambulina din zilele noastre, care par ca plutesc intre cer si apa.
Un simbol funerar… al vietii?
Mormantul a fost construit din cinci placi mari de piatra, fiecare fiind decorate cu cate o fresca. Ele infatiseaza o reuniune, un banchet si cupluri masculine. Cu toate acestea, fresca de pe bolta spatiului funerar la care ne referim – cunoscuta sub numele de Il Tuffatore (in traducere literala actuala, „Scafandrul”, insa mai potrivita pentru epoca veche fiind „Scufundatorul”) – a devenit una dintre cele mai studiate lucrari artistice ale Antichitatii – si, spun unii experti, poate si cea mai controversata.
Scena surprinzatoare prezinta un barbat tanar gol, care se arunca intr-un spatiu umplut cu apa, de pe o structura ce poate fi un turn sau un gen de „schela” pe care se urca folosindu-se de scara la care face trimitere grila schitata simplu din linii orizontale si verticale.
Nimeni nu a putut explica foarte clar si veridic ce reprezinta aceasta scena: vitalitate? senzualitate? un elogiu subtil adus masculinitatii si fortei barbatesti? In orice caz, pentru oricare privitor este limpede ca imaginea nu se potriveste nicidecum unui context funerar.
Un alt element care atrage interesul il constituie faptul ca nu se stie cine a fost ingropat in acel mormant, dincolo de probabilitatea ca defunctul sa fie barbat si tanar, dupa cum sugereaza fresca.
De asemenea, in spatiul tombal nu exista nicaieri inscriptii; s-au gasit numai obiecte simple, precum o carapace de broasca testoasa si o bucata de lira, care erau ingropate impreuna cu cadavrul.
Iar pe de alta parte, cel mai important element al intregii structuri dezgropate – eventualele fragmente de oase care ar fi putut fi analizate au fost pierdute cu mult timp in urma.
Pur si simplu, arta
Mormantul, construit in jurul anului 480 i.Chr., a fost descoperit de arheologul italian Marco Napoli, in 1968. De atunci, au avut loc numeroase dezbateri despre traditia culturala din care provine: din civilizatia greaca sau din mai vechea civilizatie etrusca?
S-a presupus intre timp ca figura scufundatorului ar putea fi asociata cu anumite traditii religioase si a fost interpretata ca o reprezentare metaforica a vietii, ca un interval intre nastere si moarte – nasterea fiind simbolizata prin saltul in sine, ca element dinamic, iar moartea fiind apa.
Reprezentarea sinuciderii a fost luata si ea in considerare, dar ramane foarte putin probabila. Motivul – dupa cum se poate observa din imaginea comentata, personajul uman se arcuieste perfect, la fel ca oricare saritor in apa, astfel incat la contactul cu suprafata lichida corpul sa patrunda in adanc printr-o suprafata cat mai redusa, la fel ca o sageata.
In anul 2009, regizorul francez Claude Lanzmann a scris un eseu ce emana o traire intensa, dedicat inotatorului din Paestum. El a vizitat ruinele orasului grec antic in anii 1950, alaturi de Jean-Paul Sartre si Simone de Beauvoir, dar a vazut fresca abia zeci de ani mai tarziu, cand a remarcat, sub impresia puternica a acestei reprezentari cu totul surprinzatoare: „Nu mi-as fi imaginat niciodata sa fiu atins in inima, in cel mai profund ungher al sufletului meu, asa cum eram in ziua in care mi s-a aratat (scafandrul), un arc perfect, ca si cum s-ar arunca la nesfarsit in spatiul dintre viata si moarte.”
La sfarsitul anului 2021, Tonio Hölscher, profesor emerit de arheologie clasica, a publicat cartea The Swimmer of Paestum, in care disociaza fresca de vreun mesaj simbolic, sugerand ca imaginea infatiseza pur si simplu o scena reala: un tanar care sare in apa.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii