Vestigii ale existentei si activitatilor umane descoperite sub ape se cunosc de foarte mult timp, ele fiind aproape în exclusivitate elemente materiale: obiecte, structuri artificiale, relicve etc. Intr-un anume sens, o valoare cel putin egala cu a acestora o detin putinele creatii spirituale ce au înfruntat secole si milenii agresiunile apelor sarate ale marii ori nesfârsita neliniste a apelor curgatoare sub care au stat ascunse.
Un stravechi regal artistic
Pare un nonsens existenta picturilor realizate în zorii istoriei actualei civilizatii umane care au supravietuit miraculos în apa, dar specialistii în arheologie subacvatica au descoperit asemenea minuni.
În aceasta idee, lumea fascinanta a Pesterii Cosquer, o bijuterie ascunsa sub adâncurile marii, dezvaluie o gama uluitoare de picturi din epoca de piatra, realizate cu delicatete de mâinile pricepute ale unor adevarati maestri ai artei rupestre.
Pestera situata la 35 de metri sub nivelul marii adaposteste 500 de reprezentari care au fost pictate si gravate în doua perioade distincte de ocupare, prima cu 27.000 de ani în urma, a doua cu 19.000 de ani în urma.
Jumatate reprezinta animale desenate în linii mari: zimbri, antilope, capre salbatice (ibex), foci, pinguini, multi cai, un cerb, o pisica, dar si patrupede necunoscute. Pe pereti se observa si 200 de simboluri geometrice, precum si o gravura tulburatoare care arata un om ucis, jumatate om, jumatate foca.
Multe desene reprezinta mâini pictate în pozitiv sau negativ (conturul), în rosu sau negru. Cu exceptia degetului mare, care este întotdeauna complet, degetele sunt adesea amputate cu una sau doua falange. Un studiu pe computer al acestor desene sugereaza ca sunt în majoritate „imprimeuri” feminine.
Codul magic al mâinior
Descoperita în 1985 de scafandrul Henri Cosquer, aceasta pestera subacvatica este singura de acest fel din lume, ceea ce o face un tezaur inestimabil de lucrari de arta si informatii stravechi.
Magnificele capodopere antice ne ofera cunostinte extraordinare despre modul în care stramosii nostri de demult au perceput si au interactionat cu împrejurimile lor. Totusi, explorarea pesterii Cosquer nu este deloc usoara, ci mai degraba o provocare majora pentru cei care doresc sa se scufunde în adâncurile sale.
Patru cincimi din pestera, inclusiv fragmente din arta rupestra, au fost scufundate permanent sau periodic si distruse de apa sarata. În acest spatiu, animalele marine reprezinta o proportie semnificativa din figuri.
Pe de alta parte, „tiparul” de palma pare a fi un model specific culturii gravetiene din Europa (35.000-10.000 î.Chr.). Mâinile se poate sa fi fost mutilate sau ranite, dar cea mai plauzibila ipoteza este ca acestea reprezentau un fel de cod, un limbaj de comunicare între vânatori-culegatori, precum cel folosit de popoarele indigene din America de Nord. Dar sensul acestor semne sau coduri nu ne mai este accesibil astazi.
Barbatii, femeile si copiii ale caror amprente de mâini au fost gasite în pestera Cosquer erau Homo sapiens sapiens, adica identici cu oamenii moderni din toate punctele de vedere. De asemenea, trebuie avut în vedere ca oamenii din preistorie nu au trait niciodata în adâncimile pesterilor, ci mai degraba în apropierea gurii pesterii, la adapost sau în aer liber.
Insa pestera Cosquer are un loc semnificativ în istoria omenirii, pentru ca arta sa preistorica uluitoare arata conexiunea dintre natura si umanitate.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii