Prabusirea unuia dintre cele mai puternice si mai durabile imperii antice poate fi un avertisment si pentru oamenii moderni, în conditiile în care încalzirea globala declansata de activitatea lor nesabuita ameninta sa genereze transformari la fel de radicale ale climei.
Algele care au scris istoria
Potrivit unui recent articol publicat de istoricul Kyle Harper si colegii sai în revista „Science Advances”, perioadele de temperaturi tot mai coborâte si de scadere a precipitatiilor au coincis cu trei marii pandemii care au lovit Imperiul Roman.
Motivele pentru asocierile puternice dintre fazele reci si uscate si aceste focare de boli sunt deocamdata putin întelese. Dar descoperirile, bazate pe reconstituiri climatice din jurul anului 200 î.Hr. pâna în anul 600 d.Hr., ne ajuta „sa vedem ca stresul climatic a contribuit probabil la raspândirea si severitatea mortalitatii (bolilor)”, scrie Harper, care este profesor la Universitatea Oklahoma din Norman. Harper a sustinut anterior ca prima pandemie de ciuma (cunoscuta si sub numele de „Ciuma lui Justinian”), combinata cu scaderea temperaturilor globale, a slabit Imperiul Roman.
Noile descoperiri întaresc ideea ca schimbarile climatice pot influenta originea si raspândirea bolilor infectioase, crede si istoricul John Haldon de la Universitatea Princeton. Dar nu este clar daca o serie de factori din vechiul Imperiu Roman, inclusiv retelele comerciale pe distante lungi si asezarile dens populate, au sporit vulnerabilitatea oamenilor la izbucnirea bolilor, spune Haldon, care nu a participat la noul studiu.
Pentru a reconstrui climatul antic, palinologul marin Karin Zonneveld si colegii sai au apelat la un esantion extins de dinoflagelate fosilizate. Aceste alge unicelulare fusesera conservate în felii dintr-o carota de sedimente extrasa anterior în sudul Italiei, din Golful Taranto.
Dinoflagelatele traiesc în partea superioara, însorita, a marii. Diferite specii ale acestui organism iau forme specifice la sfârsitul verii si toamna, înainte de a se depune pe fundul marii. Unele specii traiesc doar în apele reci, altele doar în apele calde.
La sfârsitul verii si toamna, temperatura apei din Golful Taranto se aliniaza îndeaproape cu temperatura aerului din sudul Italiei, spune Zonneveld, de la Universitatea din Bremen, Germania. Grupul sau a urmarit schimbarile în compozitia speciilor de dinoflagelate din feliile de sedimente pentru a estima temperaturile de la sfârsitul verii/ toamna în sudul Italiei în timpul Imperiului Roman.
Echipa a folosit, de asemenea, dinoflagelatele pentru a evalua schimbarile la nivelul precipitatiilor antice. Precipitatiile abundente din centrul si nordul Italiei determina râurile sa deverseze apa bogata în nutrienti în Golful Taranto. Speciile de dinoflagelate cunoscute ca fiind dependente de nutrienti abundenti se dezvolta în aceste conditii si ajung pe fundul marii, iar alte specii de dinoflagelate prefera apele sarace în nutrienti. Pastrarea lor în sedimentele subacvatice reflecta perioadele cu precipitatii putine.
Analiza dinoflagelatelor a dezvaluit ca temperaturile calde, stabile si precipitatiile regulate au avut loc în perioada cuprinsa între 200 î.Hr. si 100 d.Hr., spune Zonneveld. Aceasta perioada corespunde cu „perioada calda romana”, o epoca de stabilitate politica si sociala pentru Imperiul Roman.
Apoi, au avut loc perioade succesive, cu conditii din ce în ce mai reci, cu putin timp înainte sau în timpul a trei pandemii: „Ciuma Antonina”, care s-a raspândit din Egipt în Europa si în Insulele Britanice la sfârsitul anilor 160; „Ciuma lui Ciprian”, care a lovit în timpul unei perioade de tulburari politice romane la mijlocul anilor 200; si „Ciuma lui Justinian”, care a ajuns în Italia în anul 543. Pe la sfârsitul anilor 500, temperaturile medii erau cu aproximativ 3 grade Celsius mai scazute decât cele mai ridicate medii din timpul Perioadei Calde Romane.
Vremea rece a contribuit la raspândirea ciumei
Nu este clar cât de mult au urcat ratele de mortalitate în timpul acestor epidemii si cum ar fi putut acestea sa influenteze caderea imperiului. Cert este ca puterea si influenta Imperiului Roman au scazut dramatic în jurul datei de aparitie a „Ciumei lui Justinian”, desi jumatatea estica a imperiului a rezistat pâna la caderea capitalei sale, Constantinopol, în 1453, în mâinile turcilor.
In ciuda faptului ca a furnizat noi informatii valoroase despre clima din epoca romana antica, nici echipa lui Zonnefeld, nici altcineva nu poate spune cu certitudine cum schimbarile de temperatura si precipitatii ar fi putut ajuta la raspândirea bolilor infectioase, afirma arheologul clasic Brandon McDonald de la Universitatea din Basel, Elvetia.
În timp ce se stie ca „ciuma iustiniana” a fost cauzata de bacteria „Yersinia pestis”, care a provocat si „Moartea Neagra” din 1347-1350, nu se cunosc agentii specifici care au provocat boala în cazul „ciumei antonine” si al „ciumei lui Ciprian”, spune McDonald, ceea ce îngreuneaza si mai mult încercarile de a explica modul în care clima ar fi putut influenta aceste evenimente.
Istoricul economic si social Colin Elliott remarca faptul ca multi microbi înfloresc în conditii reci si uscate. În noua carte a lui Elliott care se concentreaza asupra „Ciumei Antonine” – Pox Romana (joc de cuvinte de la Pax romana si pox – variola, în engleza), el sustine ca productia de cereale în Italia si în alte parti ale Imperiului Roman a avut de suferit în anii reci.
Ca urmare, este posibil ca oamenii înfometati din zona rurala italiana sa fi migrat spre orasele unde erau disponibile cereale importate, spune Elliott, de la Universitatea Indiana din Bloomington. „Bolile s-au mutat odata cu migrantii, dar valurile de populatii subnutrite si (vulnerabile) din punct de vedere imunologic în orase au crescut aproape sigur si virulenta pandemiei.”
Noul studiu ridica, de asemenea, posibilitatea paradoxala ca toamnele mai reci si mai uscate, desi au contribuit la raspândirea ciumei, sa fi redus numarul cazurilor de malarie, spune Kristina Sessa, istoric de la Ohio State University.
Clima mai blânda ar fi putut afecta sau ucide tântarii sensibili la temperatura care transmiteau în mod regulat boala periculoasa în sudul Italiei.
GABRIEL TUDOR
Comentarii