O descoperire recenta, în sudul Mexicului, îi ajuta pe cercetatori sa înteleaga mai bine densitatile urbane care au existat în America Centrala înainte de venirea conchistadorilor spanioli.
O suprafata aproximativ egala cu a Beijingului de azi
Datele obtinute cu ajutorul unui avion dotat cu tehnologie laser au folosit la realizarea unei harti topografice detaliate a unei regiuni dens împadurite, dezvaluind existenta unor structuri antice care ar fi putut constitui cândva un centru urban de foarte mari dimensiuni.
Orasul nou descoperit, denumit Valeriana, se întinde pe o suprafata aproximativ egala cu cea a Beijingului si are „toate semnele distinctive ale unei capitale politice mayase clasice”, raporteaza cercetatorii într-un recent numar al revistei Antiquity.
Pietele sale erau conectate printr-un bulevard de mari dimensiuni, iar templele piramidale si rezervorul de apa care existau aici acum mai bine de 1.500 de ani aveau, de asemenea, marimi impresionante, depasind cu mult edificiile construite în acea epoca în Lumea Veche.
Arheologii cunosteau de mult timp ca zonele joase si bogat împadurite din extremitatea sudica a Mexicului, adapostesc contexte urbane stravechi. Când arheologul Luke Auld-Thomas, de la Universitatea Tulane din New Orleans a privit întâmplator un set de date folosit de organizatia de mediu Nature Conservancy Mexico (TNC Mexico) pentru a studia consumul si emisiile de carbon în acea regiune, a observat pe harti o zona cu potential arheologic ridicat si a avut o banuiala ca acolo ar putea exista structuri.
Analizele ulterioare au aratat ca presupunerea era corecta. Auld-Thomas „a nimerit tinta în timp ce era legat la ochi”, spune Marcello Canuto, antropolog la Tulane. „Nu ne asteptam sa gasim un sit atât de mare pornind de la un set de date atât de modest”.
Lidar – o tehnologie imbatabila
Analiza de mediu a TNC Mexico a utilizat o tehnologie numita „lidar” pentru a estima înaltimea copacilor si volumul coronamentului în extremitatea sudica a Mexicului. Cu ajutorul lidar, cercetatorii folosesc raze laser emise de la bordul aeronavelor pentru a cartografia ondulatiile unui peisaj.
Aceasta a fost utilizata pentru a descoperi numeroase situri arheologice, cum ar fi orasele de mare altitudine de pe Drumul Matasii, un complex urban antic masiv din Ecuador si asezarile urbane acoperite de multa vreme de junglele amazoniene.
În timp ce razele lidar care au ajuns la solul padurii au avut o utilitate redusa pentru studiul TNC Mexic asupra acoperirii arboricole, ele au furnizat informatii vitale pentru Auld-Thomas si colegii sai în vederea alcatuirii unei harti topografice în scopuri arheologice. Reprocesarea acestor date a aratat ca Valeriana ar fi putut fi o asezare foarte dens populata.
Cercetatorii presupun ca locuitorii din numeroasele case înconjurate de terase rezidentiale curbate, asemanatoare unui amfiteatru, s-ar fi putut bucura de timpul petrecut în laguna din apropiere sau la terenul de joc cu mingea – un stramos al fotbalului modern – din centrul orasului, daca nu se aflau la templele piramidale pentru a lua parte la ritualuri. Cu peste 400 de structuri pe kilometru patrat, Valeriana avea, la apogeul sau, o densitate a cladirilor de peste sapte ori mai mare decât cea a majoritatii regiunii înconjuratoare.
Din punct de vedere istoric, doar orasul Calakmul, situat în apropierea granitei actuale dintre Mexic si Guatemala, a fost mai dens populat, cu aproximativ 770 de cladiri pe kilometru patrat – desi era mult mai putin întins.
„Aceasta ar fi putut fi una dintre cele mai dens populate zone ale vechilor mayasi din zona si fara îndoiala este cea mai întinsa asezare mayasa din câte se cunosc”, spune David Stuart, antropolog la Universitatea Texas din Austin, care nu a fost implicat în noul studiu.
Arheologii pregatesc un „desant” în teren
Descoperirea nu se refera doar la un sit despre care nimeni nu stia nimic, spune Stuart. „Este vorba despre natura modului în care mayasii s-au stabilit în peisajul lor”. Conducând prin regiune, spune el, este posibil sa vedeti movile si piramide care modeleaza peisajul câmpurilor agricole de acum, precum si „terase agricole antice care au fost un grânar al activitatii agricole în Antichitate”.
Studiul adauga mai multe dovezi ca zonele joase mayase erau, într-adevar, dens populate dincolo de Calakmul, care a prosperat în timpul perioadei clasice mayase (250-900 d.Hr.) si ar fi putut avea o populatie de peste 50.000 de locuitori.
„Iar faptul ca am aflat acest lucru cu ajutorul datelor de mediu arata ca cercetarile arheologice anterioare care sugerau aceasta densitate nu au fost o supraestimare”, spune Stuart. Arheologul Thomas Garrison de la Universitatea din Texas considera ca tehnologia lidar ajuta arheologia sa faca pasi importanti.
„Acest studiu evidentiaza valoarea pe care datele lidar o pot avea pentru arheologie, chiar si atunci când sunt achizitionate în alte scopuri”, spune el.
Datele lidar din regiuni care nu sunt cunoscute pe scara larga îi ajuta pe arheologi sa obtina o imagine mai clara si incontestabila a pieselor din puzzle-ul civilizatiei mayase. Dar datele lidar nu sunt totul. „Urmatorul pas ar fi vizitarea si excavarea acestor asezari pentru a obtine o mai buna întelegere a lor.”
GABRIEL TUDOR
Comentarii