Aflata în centrul orasului, Catedrala din Giurgiu are hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Orasul, cu radacinile adânc înfipte în istoria poporului nostru, este atestat înca din secolul al XV-lea, din 1403, din vremea stralucitului voievod care a fost Mircea cel Batrân. Transformat în raia turceasca, exceptând scurte perioade în care prin eforturile unor voievozi a revenit Tarii Românesti.
In 1829, în urma Tratatului de la Adrianopol, raialele Turnu, Giurgiu si Braila trec definitiv sub administratie româneasca. Crestinilor din aceste locuri nu li se permitea sa ridice biserici deasupra solului si nici sa aiba în ele clopote pe care sa le foloseasca. De aceea, credinciosii au recurs la construirea bisericilor sub pamânt.
In cartografia bisericilor bucurestene din 1810 se aminteste o asemenea biserica în Giurgiu, existenta înca din august 1802. De asemenea, tribunalul turcesc din Giurgiu aminteste o hotarâre a sa prin care erau aprobate în 1806 reparatii la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”. Toate acestea si alte evenimente ulterioare sunt amintite într-o inscriptie în piatra pastrata în actuala catedrala.
Actuala biserica a fost construita pe locul celei vechi între 1840-1842 dupa ce, în 1832 generalul Kiseleff aprobase ca pentru temelie sa fie luate caramizi din zidurile cetatii.
De-a lungul timpului, biserica a trecut prin numeroase renovari si îmbunatatiri care i-au adus un plus de frumusete.
Constructia pastreaza stilul arhitecturii bizantine, cu linii drepte, arce de cerc, ziduri groase, stâlpi patrati, turle cu calote sferice. Actuala înfatisare cu doua turle, acoperis de tabla si friza cu firide sub cornisa se datoreaza inginerului Ciulei si arhitectului Penescu.
Pictura initiala a fost executata de pictorul Nicolae Pitaru, în stilul scolii Tattarescu. Cea existenta astazi a fost realizata în stil neobizantin, în tempera grasa, de pictorul Nicolae Stoica între 1939-1959 si restaurata între 1989-2005 de un ucenic al sau, Drejoi Ion.
Biserica are o catapeteasma în stil baroc, pictata în ulei, care initial acoperea toate cele trei abside, dar în 1948 a fost redusa la dimensiunile pe care le are si astazi. Asezamântul a colorat slujbele religioase prin coruri celebre ca Lyra si Cântarea Dunarii, conduse de mari maestri ca Victor Karpis si Anghel Barbulescu. Titlul de catedrala i-a fost acordat din vechime.
Dupa 9 aprilie 2006, dupa înfiintarea Episcopiei Dunarii de Jos, Biserica a fost ridicata la rangul de Catedrala Episcopala.
IRINA STOICA
Comentarii