Sintagma Great Wall („Marele Zid”) a intrat în mentalul colectiv cu trimitere nemijlocita la fabuloasa constructie din China – structura de aparare si de control al granitelor, începuta în secolul VII î.Hr. si ajunsa la dimensiunile maxime în timpul dinastiei Ming (1368-1644).
Aceasta realizare este absolut grandioasa, însa foarte putin se cunoaste faptul ca, în unele locuri de pe glob, exista si alte structuri colosale, având roluri similare.
Strategii la scara gigantica
Datorita descoperirilor arheologice puse frecvent în lumina de cercetatori, cunoscut publicului este Zidul lui Hadrian, ridicat în timpul domniei împaratului roman între Anglia, ocupata de trupele imperiale si Scotia, considerata „barbara” din cauza înversunarii salbatice cu care localnicii îsi aparau teritoriile invadate de legiunile venite de peste mari.
La fel de interesant si valoros ca vestigiu al istoriei vechi a omenirii este însa si un alt zid, ale carui urme au ramas vizibile în Muntii Altai, din îndepartata Siberie, la nord-est de Kazahstan.
Complexul de ziduri este în prezent abia vizibil, dar la vremea sa cu certitudine a fost uimitor. Studiile geofizice si scanarile facute în zona demonstreaza ca aceste ziduri au fost construite de om si nu sunt formatiuni naturale. Arheologii presupun ca ar fi putut masura 8 metri înaltime si 10 metri în latime. Erau metereze gigantice, a caror constructie a necesitat mult timp si efort si care faceau parte dintr-un sistem de aparare mai amplu.
La est de ziduri se afla un pasaj larg, marginit la versantul muntelui de o alta serie de ziduri, orientate vest-est peste valea Katun.
De remarcat, în legatura cu complexitatea sistemului de aparare si control, ca doar pe un singur versant de deal s-au gasit noua ziduri adiacente, conectate într-o retea de metereze.
Pe de alta parte, deocamdata nu se stie cine le-a construit. Se presupune însa ca zidurile sa nu fi fost folosite doar pentru aparare de tip roman, ci mai degraba pentru un control al frontierei în stilul Marelui Zid Chinezesc.
Din punctul de vedere al arheologilor, au fost construite pentru a izola multimile de oameni, posibil invadatori, si a le obliga sa treaca printr-un pasaj îngust, în directia aleasa de constructori.
„Printesa de gheata”
Pentru arheologi nu este foarte usor de stabilit vârsta unor astfel de constructii, dar ei estimeaza ca au fost create în jurul primului mileniu î.Hr. – în epoca fierului, de când dateaza si multe alte linii de aparare eurasiatice importante. Mai mult, se considera ca zidurile din Altai au fost chiar mai impresionante decât Zidul lui Hadrian din nordul Angliei, care înca exista si în prezent. La distrugerea lor lenta au contribuit si numeroase alte elemente specifice evolutiei societatii umane. In Evul Mediu, micile comunitati stabilite în aceasta zona au construit deasupra vechilor ziduri, care erau foarte solide si asigurau astfel echilibrul necesar cladirilor respective.
Interesele de moment si ignoranta au facut ca o mare parte din sistemul de ziduri sa fi fost distrusa de constructia marii artere rutiere Chuya, în epoca tarista. Mai târziu, sub Stalin, au continuat lucrarile, distrugându-se mai multe segmente de vestigii arheologice. La fel s-a întâmplat si în deceniile urmatoare, din maiestuosul zid de odinioara ramânând doar cioturi ascunse privirii, în special din cauza vegetatiei abundente.
Mult mai impresionant este si un indiciu fabulos, bazat pe dezvoltarea în zona a faimoasei culturi scitice Pazyryk, din secolele VI-III î.Hr. De atunci dateaza, perfect conservata în permafrost, mumia celei mai vechi victime cunoscute a cancerului de sân, supranumita „Printesa de gheata”.
O femeie frumoasa la vremea ei, de origine nobila, ducând în eternitate o bogatie imensa de obiecte caracteristice populatiei de care a apartinut si pe al carei trup s-au descoperit tatuaje sofisticate, cu creaturi mitice, reflectând maiestria artistica si credintele spirituale ale culturii sale si, foarte posibil, ca ea sa fi fost si martora epocii de glorie a Marelui Zid Siberian.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii