Pe 6 iunie 2025 The Wall Street Journal (WSJ) a publicat un articol intitulat „Dezinformarea Pentagonului care a alimentat mitologia OZN a Americii”, urmat pe 8 iunie de un articol senzationalist, intitulat „Pentagonul a plantat în secret teoria conspiratiei OZN din Zona 51 pentru a ascunde un program secret de arme”, în New York Post (ambele publicatii detinute de Rupert Murdoch, despre care unii presupun ca ar fi fost agent secret al CIA).
Cele doua articole au fost caracterizate de mai multi analisti ca fiind printre cele mai evidente campanii de dezinformare derulate de Departamentul Apararii al SUA si Comunitatea de Informatii din America. Momentul si încadrarea ambelor articole nu sunt întâmplatoare. Ele par a fi menite sa deruteze publicul american, sa submineze decenii de marturii credibile ale martorilor oculari si vin imediat dupa ce Institutul Noua Paradigma (NPI) a publicat o Carte Alba privind Dezinformarea.
Kevin Wright, purtatorul de cuvânt al NPI, a publicat imediat un raspuns, aratând ca articolele, care dezvaluie utilizarea strategica de catre guvernul SUA a miturilor despre OZN-uri pentru a proteja programele de arme clasificate, sunt ele însele o continuare a dezinformarii, deghizate în dezvaluiri.
Articolul din WSJ recunoaste ca Departamentul Apararii (DoD) a semanat povesti despre OZN-uri, denumite mai recent fenomene anomale neidentificate (UAP), pentru a ascunde dezvoltarea aeronavelor stealth.
El recunoaste, de pilda, ca armata a fabricat povesti despre OZN /UAP-uri pentru a ascunde programe secrete de arme, cum ar fi avionul de vânatoare stealth F-117. Dar promoveaza, de asemenea, agresiv ideea ca toate evenimentele OZN semnificative, inclusiv interferenta rachetelor nucleare si deceniile de afirmatii ale denuntatorilor, pot fi explicate ca observari gresite, farse din timpul Razboiului Rece sau neîntelegeri institutionale.
Aceasta tactica dubla, care admite înselaciunea trecuta si respinge dovezile moderne credibile, nu clarifica întelegerea publica. O manipuleaza în mod deliberat. În plus, cineva a remarcat ca povestea WSJ a fost dezamagitoare si din cauza ca nu mentioneaza persoane si documente justificative. Ea duce deci lipsa unor dovezi solide, are surse vagi si o naratiune unilaterala.
Articolul ignora cazuri internationale similare
Între dovezile credibile pe care articolul din Wall Street Journal le respinge se afla si incidentul de la Baza Fortelor Aeriene Malmstrom din 1967, unde rachetele nucleare s-au defectat în timpul unei întâlniri OZN/UAP raportate. Articolul atribuie incidentul unui test de impuls electromagnetic (EMP). Aceasta explicatie se prabuseste sub o examinare atenta, deoarece efectele EMP sunt de obicei ireversibile, însa rachetele au revenit la functionalitate la scurt timp dupa aceea. Articolul ignora, de asemenea, cazuri internationale similare, cum ar fi incidentul din Bielokorovici din 1982 din Ucraina sovietica, unde un UAP a declansat o secventa de lansare a rachetelor, subminând si mai mult naratiunea despre simple farse sau identificari gresite din timpul Razboiului Rece.
Publicarea articolului într-o institutie media importanta poarta semnele distinctive ale Proiectului Mockingbird, programul CIA din epoca Razboiului Rece care s-a infiltrat pe ascuns în redactiile de top pentru a spala naratiunile guvernamentale si a suprima adevarurile incomode. Prin intermediul Mockingbird, agentii de informatii nu doar au influentat stirile; au modelat realitatea pentru public.
Articolul din WS Journal functioneaza într-un mod similar. Minimalizeaza denuntatorii credibili, respinge decenii de date si omite cazuri internationale care coroboreaza, toate acestea, prezentându-si afirmatiile ca adevaruri definitive.
Campania de dezinformare a Pentagonului, folosind WS Journal ca purtator de cuvânt, încearca sa obtina trei lucruri: discreditarea si ridiculizarea denuntatorilor, prezentându-i drept imitatori ai folclorului institutional; controlul naratiunii prin limitarea istoriei OZN-urilor la mitologiile, farsele si hartuirea din timpul Razboiului Rece; perpetuarea ambiguitatii, recunoscând înselaciunea fara a oferi dezvaluiri semnificative, lasând publicul confuz.
Articolele WSJ si NY Post, publicate în succesiune rapida, sugereaza o strategie deliberata de a conditiona perceptia publica înainte de Partea a II-a clasificata a Înregistrarii Istorice a Biroului de Rezolvare a Anomaliilor din toate Domeniile (AARO) al Departamentului Apararii, despre care personalul Congresului a indicat ca ar fi fost deja publicata.
Analistul belgian André Skondras aprecia ca articolul din WSJ reprezinta un nou strat de dezinformare, peste cele pe care le evoca. De data aceasta nu pentru a acoperi avioanele spion, ci pentru a îngropa decenii de anomalii reale sub o naratiune convenabila de tipul „totul a fost o operatiune psiho-psihotica”.
Metoda nu e noua. Istoricul CIA Gerald Haines a facut o miscare similara în 1997, dând vina pe testele U-2 si SR-71 pentru majoritatea observatiilor OZN din anii 50. Cercetatori precum Stanton Friedman si Bruce Maccabee au evidentiat erorile acelei afirmatii – cronologii gresite, altitudini gresite, comportament de zbor gresit. Dar putini au observat. Naratiunea a ramas.
Acum, WSJ recicleaza acelasi truc, doar înfasurat în limbaj post-2020: OZN-urile sunt un teatru de operatiuni al Razboiului Rece, nu mistere reale. Majoritatea cititorilor nu îl vor pune la îndoiala. Respingerile serioase necesita cercetari aprofundate – iar între timp comunitatea OZN si-a pierdut multe dintre cele mai credibile voci.
Adevarata poveste nu este ca OZN-urile au fost toate perceptii gresite sau cascadorii militare. Este vorba despre faptul ca incidentele cu adevarat anormale – cele sustinute de radar, observatori antrenati si dovezi fizice – sunt sistematic ignorate. Si asta nu este întâmplator.
Prin recunoasterea dezinformarii din trecut, respingând în acelasi timp dovezile actuale despre OZN/UAP-uri – cum ar fi modelele statistic semnificative ale activitatii OZN/UAP-urilor în apropierea siturilor nucleare – aceste articole îsi propun sa discrediteze denuntatorii, sa controleze naratiunea istorica si sa perpetueze ambiguitatea.
Rigoare investigativa?
Articolul recent al Wall Street Journal, „Dezinformarea Pentagonului care a alimentat mitologia OZN a Americii”, a atras critici rapide si dure, nu numai din partea cercetatorilor si a sustinatorilor, ci si din partea legislatorilor (asa cum a relatat AskApolUAPs.com al lui Matt Laslo). Interviurile lui Laslo ofera o perspectiva cruciala asupra a ceea ce cred unii membri ai Congresului despre articolul din Wall Street Journal.
În primul rând, senatorul Mark Kelly, fost astronaut NASA si actual membru al Comisiei pentru Forte Armate a Senatului, a raspuns la articol cu o reactie masurata, dar graitoare. Când a fost întrebat daca crede în încadrarea OZN-urilor de catre Journal ca acoperire pentru tehnologia secreta a SUA, senatorul Kelly a raspuns ca, daca ar fi adevarat, nu ar fi surprinzator. Totusi, a trecut rapid la o evaluare mai fundamentata a incidentului Tic Tac, spunând: „M-am uitat la videoclip. Am vorbit cu tipul (comandantul David Fravor). Este un observator foarte credibil.”
Senatorul Kelly a abordat apoi problema principala: presupunerea ca, daca o stire apare în Wall Street Journal, trebuie sa fie corecta. Kelly a tras o concluzie credem gresita: „Daca Wall Street Journal a publicat-o, sunt sigur ca au verificat si au avut suficiente surse.”
Aceasta declaratie subliniaza ce anume face ca aceasta ultima runda de dezinformare sa fie deosebit de periculoasa. Reputatia WS Journal pentru rigoarea investigativa confera credibilitate automata unor stiri care, în acest caz, pot fi înselatoare sau manipulate. Din pacate, analizele arata ca cele mai recente relatari ale WS Journal nu îndeplinesc un standard înalt.
Reprezentanta Anna Paulina Luna a oferit o respingere directa. Ea a declarat fara echivoc ca nu crede concluziile din WSJ si si-a exprimat scepticismul profund fata de Biroul de Rezolvare a Anomaliilor pe Toate Domeniile (AARO) si fostul sau director, Dr. Sean Kirkpatrick. „Nu cred ca AARO este pe deplin transparent”, a spus Luna, adaugând ca, pe baza a ceea ce a vazut si a auzit în calitatea sa oficiala, „ei (Wall Street Journal) nu au dreptate în analiza lor”.
DAN D. FARCAS
Comentarii