Au provocat înfrângeri prin gafele lor, si-au derutat propriile trupe, au dispretuit progresul tehnologic si au cedat sub presiune. Indiferent ca au luptat pentru Aliati sau pentru fortele naziste, aceasta lista cuprinde unii dintre cei mai slabi generali ai celui de-Al Doilea Razboi Mondial.
Grigori Kulik
Un militar insensibil si bâlbâit, ostil fata de tehnologia moderna, maresalul Grigori Kulik a fost numit în fruntea Directiei Artileriei Sovietice, în ciuda faptului ca detesta tancurile si artileria motorizata.
Dispretuia tehnologia moderna, precum mitralierele, credea ca câmpul de lupta va fi mereu dominat de cai si a intervenit personal în productia celebrului tanc T-34, cerând sa fie echipat cu un tun inferior. Interferenta lui în productia industriala a facut ca armata sovietica sa fie complet nepregatita atunci când Germania a invadat URSS în iunie 1941, ceea ce a dus la pierderi umane îngrozitoare.
Ca si comandant de teren, a fost total ineficient. Cu toate acestea, a fost pus în fruntea Frontului de la Leningrad – pe care l-a condus atât de prost încât orasul a fost imediat încercuit, ceea ce a dus la faimosul asediu de trei ani. Kulik a supravietuit în mod surprinzator conflictului, dar a fost arestat în timpul epurarilor post-razboi si executat în 1947.
Semion Budionnîi
Budionnîi a fost unul dintre cei mai decorati ofiteri ai Armatei Rosii, dar atasamentul sau fata de tacticile de cavalerie din vechea scoala l-a facut complet nepotrivit pentru tipurile de conflict modern din al Doilea Razboi Mondial.
În 1937, el a fost responsabil pentru denuntarea celui mai inovator ofiter de tancuri al Armatei Rosii, ceea ce a dus la executarea acestuia – afectând grav dezvoltarea tacticilor de blindate ale URSS pentru multi ani. Mai târziu, Budionnîi a fost numit co-mandant a doua fronturi militare în Ucraina, fiind printre primii care au trebuit sa faca fata inva-ziei germane.
Între august si septembrie 1941, 43 de divizii sovietice au fost fie distruse, fie capturate – adica o pierdere de aproximativ 700.000 de oameni. Budionnîi a fost eliberat din functie si nu a mai avut niciun rol semnificativ în restul razboiului.
Maurice Gamelin
Comandant decorat în timpul Primului Razboi Mondial, Gamelin a condus armata Frantei în ajunul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. El credea ca Linia Maginot va împiedica Germania sa intre în Franta si ca, la fel ca în Primul Razboi Mondial, nemtii vor fi nevoiti sa treaca prin Belgia.
Germania a atacat, într-adevar, prin Belgia – dar a ales o ruta neasteptata: padurea deasa a Ardenilor, pe care Gamelin a ordonat sa fie lasata practic fara aparare. Gamelin si-a trimis cele mai bune trupe în Belgia, la nord de lovitura principala germana, unde au stat zile întregi fara sa participe serios la lupta.
Între timp, trupele germane au strapuns centrul Frantei, îndreptându-se spre Canalul Mânecii. Dându-si seama de greseala, Gamelin a ordonat trupelor sale sa se retraga spre sud, dar a întârziat inexplicabil declansarea unui contraatac decisiv. Dupa doar opt zile de lupta si dovedindu-se complet incapabil sa gestioneze infiltrarea germana, Gamelin a fost destituit.
Arthur Percival
În calitate de comandant al fortelor britanice din Malaezia, Arthur Percival a fost responsabil pentru cea mai mare capitulare din istoria militara britanica. I s-a încredintat comanda unei forte care îi depasea numeric pe japonezi în proportie de doi la unu, dar trupele erau slab echipate si antrenate, cu sprijin aerian insuficient si fara tancuri.
Japonia a invadat Malaezia la o ora dupa bombardarea Pearl Harbor, iar în mai putin de o luna, fortele lui Percival se retrageau în panica spre Singapore, care a cazut câteva saptamâni mai târziu. În urma acestei înfrângeri, 130.000 de soldati britanici, inclusiv Percival, au fost capturati.
Mario Roatta
Mario Roatta a fost un general italian în timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cunoscut sub porecla „Bestia Neagra”, din cauza atrocitatilor comise împotriva civililor iugoslavi.
În 1945, a fost condamnat la închisoare pe viata pentru crimele împotriva populatiei civile iugoslave – dar a disparut curând dupa aceea, refugiindu-se în Spania. Generalul Roatta a fost implicat si în lagarul de concentrare de pe insula Rab din Croatia, despre care un soldat italian a scris: „Am distrus totul din temelii, fara sa crutam nevinovatii. În fiecare noapte lichidam familii întregi. Desi unii înca îl considerau pe Roatta un salvator pentru ca s-a opus încercarii lui Mussolini de a preda refugiatii evrei celui de-al Treilea Reich, el i-a trimis, în schimb, pe insula Rab, unde au suferit oricum.”
GABRIEL TUDOR
Comentarii