Cinematografia este o arta care nu doar deconecteaza si ne face sa visam, ci uneori are efecte si în viata reala. Ea poate schimba legi, atitudini, comportamente, si mentalitati, chiar daca nu-si propune asta.
Nu vom vorbi despre filme documentare, ci despre productii artistice care, în mod cu totul neintentionat, au declansat valuri de consecinte. Unele salvatoare, altele tragice, dar toate – surprinzatoare.
„Philadelphia” (1993) – Când Hollywood a rupt tacerea
În anii 1980, SIDA era un subiect „radioactiv”. Frica irationala domina. Oamenii mureau nu doar din cauza virusului, ci si a stigmatului. Educatia lipsea. Politicienii taceau. Apoi a venit Philadelphia, film regizat de Jonathan Demme, cu Tom Hanks în rolul unui avocat concediat din cauza diagnosticului si Denzel Washington în cel al avocatului homofob care îi ia apararea.
Philadelphia a fost un cal troian cultural. Doua staruri iubite au adus umanitate acolo unde era doar panica. Hanks a câstigat Oscarul pentru Cel mai bun actor – primul pentru un rol de personaj gay. Filmul a încasat peste 100 de milioane de dolari si a câstigat doua statuete. Dar impactul real a fost ca el a schimbat radical mentalitatea americanului de rând despre cumplita boala. Practic, Philadelphia nu a vindecat SIDA, dar a vindecat frica de a vorbi despre ea.
„Falci” (1975) – Rechinul care a declansat un genocid marin
Un rechin alb ucigas terorizeaza o statiune balneara. La doar 26 de ani, Steven Spielberg a creat unul dintre cei mai eficienti monstri din istorie. Prea eficient. De la succesul colosal al filmului, imaginea rechinului de „criminal cu sânge rece” a persistat în imaginarul public.
Christopher Neff, lector la Universitatea din Sydney: „Niciun rechin alb nu s-a comportat vreodata precum cel din Falci. Publicul nu face diferenta între fictiune si realitate.” Rezultatul? Legi punitive în comunitatile de coasta. Rechini ucisi doar pentru ca se apropiasera de tarm. Vânatoare de trofee. Piete asiatice pentru aripioare de rechin. Estimari: 100 de milioane de rechini ucisi anual. Populatia globala a ramas azi doar între 6 si 8% din ce era odata. Spielberg însusi a regretat: „Ma simt vinovat. Rechinii sunt mai degraba victime decât agresori.”
„Fight Club” (1999) – Când fictiunea devine cult toxic
David Fincher a adaptat romanul lui Chuck Palahniuk ca o satira dura a consumerismului, a masculinitatii toxice si a pericolelor cultelor. Tyler Durden, liderul clubului de lupta, devine terorist – nu erou. Mesajul: „Asta e ce se întâmpla când barbatii pierduti sunt manipulati.”.
Prea multi tineri au oprit filmul la jumatatea mesajului. „Un club de lupta suna misto!” La scurt timp, cluburi reale au aparut în SUA si Europa, respectând „regulile lui Fight Club”. În dormitoarele studentesti din anii 2000, posterul cu Fight Club era obligatoriu. Din fericire, generatia Z (cei nascuti dupa anul 2000) are alte prioritati decât bataile fara niciun rost.
„Casablanca” (1942) – Un film care a convins America sa intre în razboi
Lansat la scurt timp dupa Pearl Harbor, Casablanca îl transforma pe Rick (Humphrey Bogart) din izolationist în combatant moral. Emanuel Levy, critic: „A fost punctul de cotitura pentru implicarea Americii în lume.”.
„Toti oamenii presedintelui” (1976) – Jurnalismul devine o moda
Scandalul Watergate era proaspat în memorie. Robert Redford si Dustin Hoffman i-au adus pe Woodward si Bernstein în casele americanilor. Filmul a fost practic o lectie de jurnalism de investigatie transpusa pe marele ecran. Rezultatul?
Bataie la înscrierile la scolile de jurnalism si un interes public reînnoit pentru politica. Dar el a creat si o diviziune ideologica: liberalii au început sa venereze presa ca „a patra putere”, conservatorii sa o suspecteze de partizanat. Mostenirea? O presa mai vigilenta – si mai contestata.
„Vânatorul de cerbi” (1978) – Ruleta rusa devine moda mortala
Personajele acestui film sunt fortate de partizanii Viet Cong sa joace ruleta rusa. Trauma îi urmareste. Între 1979 si 1989, în America s-au produs cel putin 35 de morti documentate prin ruleta rusa – de la adolescenti la vârstnici – care au fost inspirate direct de film.
Nu doar veterani traumatizati, ci si oameni obisnuiti, dornici de „nitica adrenalina”. Un film premiat cu Oscar, dar cu o mostenire întunecata.
GABRIEL TUDOR
Comentarii