Nascut într-o lume care îi refuza aproape orice sansa, Eugene Bullard a transformat exilul, razboiul si perseverenta într-o viata care avea sa sfideze prejudecatile rasiale ale secolului XX.
Povestea lui începe în 1895, în statul Georgia, SUA, într-o perioada marcata de segregare si violenta rasiala severa. Înca din copilarie, Bullard a fost martor al discriminarii extreme, ceea ce l-a determinat, la doar 12 ani, sa fuga de acasa.
Destinatia sa: Europa, un continent pe care îl percepea ca fiind mai putin ostil decât sudul american. În anii urmatori, Bullard a supravietuit facând diverse munci prost platite si a ajuns în cele din urma în Franta.
Când a izbucnit Primul Razboi Mondial în 1914, el avea 19 ani si a decis sa se înroleze în Legiunea Straina. A luptat în cel putin trei batalii importante, într-unul dintre cele mai sângeroase conflicte din istorie, fiind grav ranit în cele din urma. Pentru curajul sau, a fost decorat cu Croix de Guerre, una dintre cele mai înalte distinctii militare franceze.
În timpul recuperarii, Bullard a facut un gest care avea sa-i schimbe complet destinul: a sustinut ca stie sa piloteze avioane. Desi nu avea experienta formala, a reusit sa convinga autoritatile franceze sa-l accepte într-un program de antrenament aviatic. În mai 1917, a devenit membru al aviatiei militare franceze, într-o perioada în care aviatia era înca o tehnologie noua si periculoasa.
În scurt timp, Bullard si-a câstigat reputatia de pilot curajos si neînfricat. A fost trimis în misiuni extrem de riscante si, potrivit relatarilor vremii, obisnuia sa zboare însotit de un mic animal de companie – o maimuta care a devenit un simbol al excentricitatii sale.
Datorita curajului sau, colegii i-au dat o porecla spectaculoasa dramatic: „Rândunica neagra a mortii”. Totusi, destinul sau avea sa fie influentat nu doar de razboi, ci si de politica rasiala a Statelor Unite.
Când SUA au intrat în Primul Razboi Mondial în 1917, Bullard a solicitat transferul în corpul aerian american. Raspunsul a fost însa respingerea categorica a cererii sale.
Mai mult decât atât, autoritatile americane au exercitat presiuni asupra Frantei pentru a-l împiedica sa mai zboare, invocând politica rasista care interzicea persoanelor de culoare sa devina piloti militari. Sub aceasta presiune diplomatica, armata franceza a cedat, iar Bullard a fost scos din serviciul de zbor. Aceasta decizie a pus capat prematur carierei sale aeronautice, în ciuda experientei si curajului dovedit pe front. Dupa razboi, Bullard a ramas în Franta, unde si-a continuat viata într-un mod la fel de intens.
În timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, a lucrat ca spion pentru Rezistenta franceza, contribuind la lupta împotriva ocupatiei naziste. Ulterior, a reusit sa revina în Statele Unite împreuna cu fiicele sale, desi tara înca se confrunta cu segregarea rasiala. Recunoasterea oficiala a meritelor sale a venit târziu.
În 1958, guvernul francez i-a acordat din nou o distinctie înalta: Legiunea de Onoare, confirmând rolul sau important în istoria militara a Frantei. Bullard a murit în 1961, fara sa fi primit pe deplin recunoasterea pe care o merita în tara sa natala.
Abia în 1994, la decenii dupa moartea sa, Fortele Aeriene ale SUA l-au promovat postum la gradul de sublocotenent, ca o recunoastere simbolica a unei nedreptati istorice îndelung ignorate.
GABRIEL TUDOR
Comentarii