La peste o jumatate de secol de la organizarea expozitiei de baza a Muzeului National al Unirii (MNU) Alba Iulia, din acest an cei care trec pragul uneia dintre cele mai importante institutii muzeale din tara descopera un nou mod de valorificare a artefactelor din Preistorie, mult mai atractiv.
Muzeul a fost organizat într-o forma asemanatoare celei de astazi în 1975, exponatele fiind prezentate cronologic pe parcursul a 64 de sali ale cladirii „Babilon” si în Sala Unirii.
Expozitia de Preistorie debuteaza cu un panotaj referitor la procesul de antropogeneza si evolutia omului, proces început în Estul Africii acum 6-7 milioane de ani.
Sunt expuse unelte de piatra cioplita din Paleoliticul superior, descoperite la Pestera Mare, Cioclovina, judetul Hunedoara, si la Pestera Muierilor, Baia de Fier, judetul Gorj, dar majoritatea pieselor din expozitie provin din situri arheologice din judetul Alba.
Vizitatorii pot afla informatii interesante despre mamutul lânos, gigantul Epocii Glaciare, care putea ajunge la peste 3,5 metri înaltime si greutate de 6-8 tone. Mamutii au disparut din arealul continental în urma cu aproximativ 10.000 de ani din cauza schimbarilor climatice si a vânatorii, însa populatii izolate au reusit sa supravietuiasca, doar pe insule, pâna acum 4.000 de ani.
Descoperirile locale demonstreaza ca vaile râurilor din judetul Alba au reprezentat culoare de tranzit pentru mamuti.
În 2009, un molar masiv a fost identificat în timpul lucrarilor la Cetatea Alba Carolina, o descoperire similara fiind înregistrata ulterior la Cugir.
Acestea se adauga exemplarului extras în 1953 la Tau, comuna Rosia de Secas, în timpul saparii unei fântâni.
În vitrina sunt expuse aceste piese, respectiv fragmentul de molar provenit de la mamutul lânos, o scapula dreapta, de la acelasi tip de mamut lânos, precum si mandibula dreapta cu fragment de molar, existând un panotaj din care vizitatorul descopera amplasarea anatomica a molarului. Se trece apoi la etapa Paleolitica din România, cu descoperirile din judetul Alba.
Cea mai veche unealta paleolitica descoperita aici, care poate fi vazuta în vitrina, a fost identificata în anul 2009, în situl de la Pianu de Jos. Piesa este realizata din silex si este datata 50.000-35.000 BP (înainte de prezent, considerat anul 1950).
De mentionat ca de pe teritoriul mai multor localitati ale judetului Alba – Alba Iulia, Aiud, Ciumbrud, Presaca Ampoiului, Sebes, Valisoara, au fost recuperate resturi faunistice preistorice: oase de mamut, urs de pestera, bizon, elefant si rinocer lânos.
Este expus un craniu al unui urs de pestera, iar din fotografiile si informatiile expuse, vizitatorii pot afla ca cea mai veche amprenta de picior uman cunoscuta în România apartine unui om de Neanderthal si are o vechime de aproximativ 62.000 de ani. Ea a fost descoperita în Pestera Ghetarul Vârtop, comuna Gârda de Sus, din Muntii Apuseni.
Descoperirile facute în cadrul cercetarilor din asezarea de la Teleac au scos la iveala numeroase practici cu semnificatie rituala, fie ca vorbim de figurine antropomorfe, figurine zoomorfe, vase de ofranda. Este expus, provenind tot din fortificatia de la Teleac, si un cuptor destinat cel mai probabil productiei de ceramica fina.
O sectiune aparte este destinata în cadrul expozitiei depozitelor de bronzuri de pe teritoriul judetului Alba, fie ca este vorba despre cele din zona salinifera, fie de cel cu piese din bronz si aur de la Cugir.
Vizitatorii pot afla astfel ca la Uioara de Sus, în 1909, si Spalnaca, în 1887, au fost descoperite unele dintre cele mai mari depozite de bronzuri din Europa, fiecare având peste 1.000 de kilograme de metal, fiind datate în secolele XIII-X î.Hr.
Din secolele XIII-XII î.Hr. dateaza depozitul scos la iveala, în timpul unor lucrari edilitare, la Cugir, care continea piese de bronz si aur.
Nu lipsesc nici informatiile despre prezenta scitilor în Transilvania, la Sâncrai fiind descoperita cea mai mare necropola din Transilvania. Aici, au fost gasite si doua morminte care au apartinut unor femei-razboinic, echipate asemenea barbatilor, un aspect deosebit al societatii scitice fiind faptul ca femeile luptau alaturi de barbati. În antichitate ele erau descrise ca „amazoane”.
Vizitatorii pot afla, de asemenea, informatii interesante despre povestea craniului trepanat de la Livezile, cea mai ampla operatie pe creier din Epoca bronzului în Europa. Craniul, care este expus, a fost descoperit în 1972, pe culmea pietroasa din dreapta Vaii Aiudului. Alaturi de câteva fragmente ceramice atipice, craniul a fost recuperat dintr-un tumul în timpul amenajarii unui drum. El a apartinut unei femei de aproximativ 35-40 de ani.
Interventia chirurgicala a constat în practicarea unui orificiu în cutia craniana, având dimensiunea de 12,2X7,3 centimetri, cu ajutorul unei lame de obsidian sau silex. Anestezia pacientei s-a realizat probabil cu ajutorul unei substante halucinogene.
Osul prezinta pe marginile operatiei urme de refacere postoperatorii, ceea ce denota faptul ca femeia a mai supravietuit interventiei cel putin un an.
Tinând cont de lipsa unor traumatisme si de aspectul suturilor, operatia a fost realizata pe o persoana sanatoasa, indicând fie un scop magico-religios, fie o problema de sanatate gen migrena, epilepsie, care sa nu fie aparenta la nivelul scheletului.
Initial s-a crezut ca acest craniu ar data din Cultura Cotofeni, dar actuala opinie stiintifica este ca dateaza între 2700-2500 î.Hr., din Epoca bronzului timpuriu.
NICUSOR DINCA
Comentarii