Noul film al lui Christopher Nolan, „Odiseea”, este unul dintre cele mai asteptate evenimente cinematografice ale anului, dar si unul dintre cele mai controversate.
Bazat pe celebra epopee atribuita lui Homer, filmul urmareste calatoria lui Ulise (Odiseu), regele insulei Itaca, dornic sa se întoarca acasa dupa zece ani petrecuti în razboiul troian. În rolul principal apare Matt Damon, iar distributia impresionanta îi include pe Tom Holland, Anne Hathaway, Robert Pattinson si Lupita Nyong’o.
Oameni, monstri si creaturi fantastice
Pentru Nolan, regizorul unor filme precum „Inception” si „Oppenheimer”, adaptarea unuia dintre cele mai vechi texte ale literaturii universale reprezinta o provocare pe masura reputatiei sale. Însa, spre deosebire de alte productii ale sale, „Odiseea” a atras înca de la primele imagini numeroase critici, legate de acuratetea istorica, costume, limbaj si distributie. O parte dintre aceste controverse pornesc însa de la o asteptare dificil de îndeplinit: aceea ca filmul sa reproduca exact o lume care apartine în mare parte mitului.
Epopeea lui Homer a fost scrisa în secolele VIII-VII î.Hr., dar descrie evenimente plasate cu aproximativ 500 de ani înainte, în epoca razboiului troian. În plus, povestea nu este o cronica istorica, ci o opera mitologica în care apar zei, monstri si creaturi fantastice, precum ciclopul Polifem.
Armuri din Batman si corabii vikinge?
Una dintre principalele critici aduse filmului a vizat costumele si designul productiei. Unii pasionati de istorie au contestat imaginea lui Odiseu, considerând ca armura si casca sa sunt prea apropiate de reprezentarile clasice ale razboinicilor greci si nu suficient de fidele descrierilor homerice.
În epopeea „Iliada”, casca lui Odiseu este descrisa ca fiind realizata din piele si decorata cu rânduri de colti de mistret. De asemenea, armura neagra purtata de Agamemnon, interpretat de Benny Safdie, a fost comparata de unii critici, mai mucaliti, cu armura lui… Batman din trilogia lui Nolan. Regizorul a aparat însa alegerea, explicând ca exista dovezi arheologice privind folosirea bronzului închis la culoare în lumea miceniana si ca scopul uniformei de lupta era sa transmita statutul superior al regelui Micenei. O alta discutie a aparut în jurul corabiei lui Odiseu, despre care unii spectatori au spus ca seamana prea mult cu o nava vikinga. Alegerea nu a fost întâmplatoare: echipa lui Nolan a folosit o nava autentica inspirata de tehnologiile maritime antice, descoperita în Norvegia, deoarece avea calitatile necesare pentru filmarile pe mare.
Actorii au învatat sa vâsleasca si sa navigheze, iar scenele au fost filmate într-un stil cât mai apropiat de realitate. Chiar daca nava nu este o reproducere perfecta a unei corabii grecesti, alegerea urmareste senzatia de autenticitate, nu o reconstructie muzeala.
Limbajul modern si distributia care a împartit publicul
O alta controversa a aparut în jurul limbajului folosit în film. Telemachus, fiul lui Odiseu interpretat de Tom Holland, îsi numeste tatal „dad” (taticul), iar unii critici au considerat ca termenul este prea modern pentru o poveste inspirata din Grecia antica.
Nolan a explicat însa ca a urmarit un limbaj care sa aiba o încarcatura emotionala pentru publicul contemporan, nu unul artificial si distant. Pentru regizor, important era ca relatiile dintre personaje sa fie usor de înteles. Lingvistii au sustinut aceasta alegere, argumentând ca orice limba veche trebuie sa fi avut forme familiare de adresare între parinti si copii.
Au existat critici si privind accentele actorilor. Nici accentul britanic nu ar fi „corect istoric”, deoarece nimeni nu stie cum suna exact greaca vorbita acum aproape 3.000 de ani.
Cea mai aprinsa dezbatere a fost însa legata de distributie. Alegerea actritei de culoare Lupitei Nyong’o pentru rolul Elenei din Troia, cea mai frumoasa femeie din lumea mitologiei lui Homer, si a actorului canadian transgender Elliot Page pentru un personaj masculin a generat reactii negative în mediul online.
Criticii au sustinut ca distributia nu ar respecta vechea Grecie descrisa de Homer, argumentând ca, desi epopeea nu ofera o descriere detaliata a Elenei, ci o caracterizeaza doar prin epitete precum „cea cu brate albe” sau „cu parul frumos”, diferenta de ten este vizibila si de pe Marte.
Nolan a explicat ca o adaptare nu înseamna copiere mecanica a textului original, ci o interpretare personala care trebuie sa pastreze spiritul operei.
În final, „Odiseea” este o confruntare între trecut si prezent, între mit si realism, între asteptarile publicului si libertatea unui cineast de a reinterpreta una dintre cele mai vechi povesti ale omenirii.
GABRIEL TUDOR
Comentarii