Amprente ale spiritualitatii noastre      Biserica din Fildu-de-Sus

  Judetul Salaj este renumit pentru frumusetea bisericilor sale de lemn, marturie a dragostei de neam si a sentimentelor artistice ce au însufletit pe creatorii lor. Printre aceste adevarate comori de arta populara trebuie amintita biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” din Fildu-de-Sus.
  Judetul Salaj este renumit pentru frumusetea bisericilor sale de lemn, marturie a dragostei de neam si a sentimentelor artistice ce au însufletit pe creatorii lor. Printre aceste adevarate comori de arta populara trebuie amintita biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” din Fildu-de-Sus. Biserica se afla pe un deal, capatându-si renumele mai ales datorita acoperisului cu pante mari, deasupra caruia se înalta turnul clopotnita cu foisor în console si flesa înalta, având pe margini înca patru turnulete. Este singura biserica de lemn care a ramas în cele doua Filduri, de astazi, cuprinse de febra modernizarii.  
     Totul la acest monument este lucrat cu o maiestrie deosebita. O suita de console expune o mare varietate de forme, printre acestea întâlnind si cunoscutul „cap de cal”. Un chenar „în frânghie” si alte doua linii frânte reprezinta brâul median, iar prispa este si ea bogat decorata cu sculpturi. Pe latura de sud a acesteia fascineaza motivul unui sarpe cu capul si coada de floare, sugerând parca firul Fildului.  
     Mesterii care au desavârsit aceasta lucrare sunt mentionati în partea de sud a ancadramentului intrarii lânga cruce: „Sa se stie si ceasta cine au fost mesterii acestei sfinte biserici Freant Nicoara din Agrij si unul din Chendre, a Petri Brudului, fecioru Gligorie, anu Domnului 1727”.  
     La baza ancadramentului dintre pronaos si naos, rozeta compusa de ochiuri si de un cerc în torsada aminteste celebrele porti de lemn ale zonei. Planul bisericii este dreptunghiular, cu absida decrosata, cu cinci laturi. Biserica a fost pictata, asa cum scrie pe usa naosului, „în vremea lui Francis Iosif I”, deasupra altarului fiind mentionat anul 1856. Pictura este realizata într-o cromatica rosu-purpuriu, prezentând în acelasi timp o multime de flori care îi dau un aspect cald si prietenos. Chipurile mucenitelor din pronaos sunt încadrate în nise decorate cu flori si frunze de stejar. Ghirlande de struguri si flori înconjoara chipurile din bolta naosului. Peretii acestuia sunt ilustrati cu scene din viata lui Iisus, toate însotite de texte explicative în româneste si latineste. Iconostasul si usile împaratesti au ca ornament floral laleaua, subliniind în acest fel dragostea de frumos, grija pentru detaliu.  
     Satul Fildu-de-Sus, atestat documentar în 1249 si consemnat în 1415 alaturi de „Fildu-de-Mijloc” si „Fildu-de-Jos” ca „trei possessiones valahes” are, prin aceasta minunata biserica o zestre inestimabila, îngemanând frumusetea creata de om cu cea a dealurilor din jur, create de Bunul Dumnezeu.