Aflata in judetul Vrancea, la o distanta de aproximativ un kilometru de orasul Panciu, Manastirea Brazi, cu obste de maici, are hramul Sfântul Gheorghe.
Este situata la poalele Dealului Neicului, pe malul drept al pârâului Haulita si adaposteste moastele celui care a binecuvântat acest loc, Sfântul Teodosie, acestea fiind descoperite in paraclisul subteran.
Traditia locala spune ca in vremea Sfântului Voievod Stefan cel Mare, aici, era un schit sihastresc in care traia pustnicul Gheorghe, vestit pentru harul sau vindecator. Exista o legenda in acest sens legata de ridicarea asezamântului. Pe aici a trecut Stefan cel Mare, venit impreuna cu un grup de sfetnici sa viziteze podgoriile din Vrancea. Printre acesti sfetnici se afla si unul ranit, pe care domnitorul l-a lasat in grija pustnicului Gheorghe. La intoarcere, Stefan cel Mare si-a gasit sfetnicul complet vindecat si, drept multumire, a promis tamaduitorului ca va ridica o biserica.
Documente istorice despre constructia locasului exista din secolul al XVII-lea. Este marcat momentul când doi monahi, Sava si Teofilact, zidesc la Brazi o bisericuta semiingropata, care se pastreaza pâna in prezent, si un bordei pentru adapost si loc de odihna.
In cea dea doua jumatate a secolului al XVII-lea la schit se instalase Mitropolitul Teodosie al Moldovei (1674-1675), care va fi ucis de o ceata de tatari in 1694, pentru ca a refuzat sa le dea odoarele sfinte din argint.
In 1807 schitul este refacut din temelie de ieroschimonahul Dimitrie. Biserica din lemn este mutata pe un platou din apropiere, unde se infiinteaza un schit de maici cu hramul Sfântul Ioan. In 1834, el zideste biserica cu hramul Sfântul Gheorghe.
In anul 1959 schitul este desfiintat de regimul comunist. Reactivat in 1990, se reconstruiesc pe rând Biserica Sfântul Gheorghe, staretia, chiliile, trapeza si gospodaria anexa. Peste vechiul paraclis semiingropat se inalta un alt paraclis cu hramul Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi, canonizat in 2003.
Pictura paraclisului a fost executata de preotul Petre Brasoveanu (Sfântul Altar) si de diaconul Sibiescu Gabriel (naosul si pronaosul) intre anii 1994-1995. Paraclisul are deasupra naosului o turla octogonala mare si o catapeteasma frumos sculptata, asemenea stranelor.
In ciuda vitregiilor istorice, a jafurilor si a cutremurelor, Manastirea Brazi a constituit o vatra de cultura si de spiritualitate româneasca.
Aici a fost inmormântat (lânga biserica), in 1925, scriitorul Ioan Slavici, ale carui ramasite pamântesti au fost mutate in 1960 in cimitirul orasului Panciu, in urma desfiintarii asezamântului monahal.
Inca din 1822 monahul Timoftei ii invata carte iarna si in zilele de sarbatoare pe monahii schitului si pe copiii din zona intr-o incapere aflata in estul Bisericii Sfântul Gheorghe, care a fost distrusa in 1894 din cauza avariilor produse de un cutremur.
In acest asezamânt, egumenul Dimtrie a intemeiat o scoala de cântareti bisericesti, iar mai târziu a functionat aici o scoala monahala.
Prin activitatea calugaritelor, manastirea a devenit o oaza de credinta si cultura a judetului Vrancea, un loc de rugaciune unic, urmare a existentei paraclisului subteran, singurul din România.
IRINA STOICA
Comentarii