Rareori s-a întâmplat ca un artist plastic de mare valoare sa se ridice la acelasi nivel si în domenii la fel de sensibile, care sa necesite un consum de energie extrem de laborios, asa cum a fost pictorul Nikolai Konstantinovici Rerikh, mai cunoscut sub numele de Nicholas Roerich.
Educatia aleasa, pasiunile, talentul si viata l-au purtat pe tarâmuri mitice si mistice de care s-a legat afectiv si spiritual mai mult decât de orasul natal, Sankt Petersburg.
Desi a avut o activitate remarcabila, deopotriva ca scriitor si arheolog, filosof si teosof, avocat si om politic, el s-a afirmat cel mai pregnant ca artist plastic, lasând posteritatii peste 7.000 de picturi, ce constituie în buna parte un liant de mare forta pentru toate celelalte domenii de care a fost atras irezistibil.
Remarcam faptul ca în cei 73 de ani de viata Roerich a parcurs unele dintre cele mai dramatice si mai rascolitoare epoci ale istoriei omenirii, iar pentru a scoate în evidenta aceasta mentionam perioada în care a trait: 1874-1947.
În aceste decenii, a avut sansa sa cunoasca si sa colaboreze cu alte mari personalitati ale lumii culturale, stiintifice, politice si religioase, de pe întreg mapamondul, dar în special din Rusia, Statele Unite, Italia si India (tara în care de altfel si-a trait si ultimii ani ai vietii). Nu în ultimul rând, pentru implicarea sa profunda în cultura omenirii, a fost nominalizat de mai multe ori la Premiul Nobel pentru Pace.
Nicholas Roerich a intuit si a scos în evidenta cu un talent magistral sincretismul artelor, aspect remarcat în scenografia si designul costumelor pentru spectacolul Baletele Ruse al lui Serghei Diaghilev, pentru Cneazul Igor al lui Aleksandr Porfirievici Borodin, pentru opera Peer Gynt a norvegianului Edvard Grieg, dupa Ibsen, sau pentru premiera din 1913 a baletului modernist timpuriu al lui Igor Stravinski, Ritualul primaverii.
Nu este vorba însa despre simpla zugravire a unui cadru vizual secundar, ci imagistica realizata de Roerich vine sa amplifice mesajul si emotia exprimate prin armoniile sonore si prin dinamica fascinanta a corpurilor desprinse catre impresia imponderabilitatii baletului.
Si prin aceste compozitii plastice, autorul releva relatia sa strict intima cu magia legendelor si miturilor de factura preponderent mistica, ancorata în valorile antice, Roerich a fost interesat si a studiat hipnoza, la fel ca esoterismul, pe care nu le-a considerat devieri de la rationamentele limpezi ale mintii umane.
De altfel, formulând, împreuna cu Helena, sotia sa, doctrina neo-teosofica Agni Yoga (cunoscuta si ca „Etica vie”), Roerich a combinat elemente ale gândirii, religiei si filosofiei occidentale si orientale. Iar în picturile sale ce au drept teme si subiecte spatiul extremoriental, miturile si eresurile acestuia, cu orientarea prioritara catre fabuloasele piscuri ale Himalayei, orientarea lui spirituala este evidenta.
Ceea ce frapeaza în mod deosebit este plasarea ochiului ce absoarbe aproape organic peisajul undeva, deasupra lumii, într-o plutire mistica, într-un gen de extaz non-gravitational. Omul muritor devine astfel un demiurg tacut, anonim, care nu-si exprima spectaculos trairile si gândurile, ci contempla si analizeaza un vis multiplicat la infinit, în special în masivele muntoase, apoi în vai din care Cosmosul pare ca izvoraste, într-o inversare ireala a legilor Universului.
În aceste picturi care taie rasuflarea, biografii lui Roerich si criticii au identificat elementele specifice simbolismului rus de cea mai înalta valoare, însa putem îndrazni sa afirmam ca, în acelasi timp, din strafundurile constiintei si viziunii sale artistice explodeaza ca un foc de artificii germenii unei anume linii suprarealiste pe care o vom regasi în imaginile „urbane” ale unui Giorgio de Chirico sau în nelinistea muta a unui Dino Buzatti.
Indiferent care ar fi însa încadrarea picturilor lui Roerich, din toate razbate ideea absolut vitala pentru dimensiunea estetica a lumii, si anume ca arta ar putea servi drept vehicul pentru spiritualitate, transformare personala si armonie globala.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii