„Perla Dunarii”, Budapesta, una dintre cele mai frumoase capitale europene, situata pe ambele maluri ale Dunarii si marcarta de diviziunea urbanistica în doua zone cu personalitati distincte: în partea de est se afla Pesta, care ocupa doua treimi din suprafata, dinamica si plina de viata, iar în partea de vest Buda, mai linistita si deluroasa.
Podul cu lanturi este un pod suspendat care face legatura între Buda si Pesta, proiectat de inginerul englez William Tierney Clark si deschis în 1849. Este primul pod permanent peste Dunare în Budapesta, cel cunoscut dintre cele noua poduri ale orasului, construit din piatra si fier, cu o lungime de 202 metri.
Proiectul a fost lansat în 1840, iar constructia a fost demarata la initiativa omului de stat maghiar István Széchenyi, în memoria caruia podul a primit oficial numele sau.
Finantatorul principal a fost baronul de origine româna/greaca Gheorghe de Sina, care avea importante interese financiare si imobiliare în oras.
Proiectul inginerului englez a fost aplicat si supravegheat de inginerul scotian Adam Clark care aplica o versiune la scara mai mare a unei constructii precedente a lui William Tierney Clark – podul construit peste Tamisa, la Marlow, în Anglia. La data inaugurarii era considerat unul dintre cele mai lungi poduri din lume, prefigurând simbolic unirea celor doua orase care a avut loc în 1873.
Podul impresioneaza în primul rând prin aspectul sau, combinând arta cu maiestria inginereasca. Maiestria decoratiunilor din fier forjar si echilibrul compozitional al acestora fac din pod unul dintre cele mai reprezentative monumente industriale ale Europei, un simbol al progresului, al emanciparii nationale din secolul al XIX-lea si o punte de legatura între est si vest.
Denumirea de „Podul cu lanturi” provine de la cele doua lanturi uriase de fier forjat care sustin tablierul, o inovatie extraordinara la vremea respectiva pentru o asemenea deschidere.
Podul este „pazit” de patru lei asezati pe pilastri, câte o pereche la fiecare capat al podului. Instalati în 1852, sunt opera sculptorului János Marschalko, iar pe postamentele lor se afla – în dreapta, blazonul familiei Széchenyi, iar în stânga cel al baronului Sina.
Priviti de jos, leii par fara limba, iar legenda relateaza ca la inaugurarea podului, sculptorul care l-a împodobit a promis ca se va sinucide daca cineva ar putea gasi un cusur lucrarii sale. O doamna i-a reprosat ca leii nu au limba si, desi acesta i-a replicat ca trebuie sa bage mâna în gura leilor pentru a descoperi limba, artistul, de suparare, s-a aruncat în apele Dunarii. Pe fiecare parte a podului exista si câte o inscriptie dedicata lui Adam Clark aflata în dreapta, respectiv stânga, blazonului respectiv.
Structura metalica a podului a fost refacuta si consolidata în 1914. In timpul Celui de al Doilea Razboi Mondial a fost grav avariat în asediul Budapestei, fiind reconstruit si redeschis în 1949.
In prezent, podul este unul dintre principalele simboluri ale orasului, iar estetica sa este un alt atu al acestuia.
Seara, podul este luminat feeric si contribuie la atractia nocturna a centrului Budapestei, iar ziua ofera o priveliste minunata asupra Dunarii si a splendorilor de pe malul ei.
Se pot vedea pe un mal celebrul Castel si Bastionul Pescarilor, iar pe celalalt Parlamentul si cupola Catedralei Sfântul Stefan.
In „capitala celor noua poduri”, podul cu lanturi reprezinta legatura spirituala a Budapestei cu aerul sau princiar si romantic, a carui poveste despre tinutul bogat si zbuciumat al orasului asteapta sa fie descoperita de calatori din toata lumea.
IRINA STOICA
Comentarii