Scriam în numarul de saptamâna trecuta ca administratia Trump, pe lânga desecretizarea unor loturi de documente privind fenomenele anomale neidentificate (UAP/OZN), a dispus, în iunie 2026, crearea unui Consiliu de guvernanta UAP, intersectorial, care va fi sustinut de grupuri consultative compuse din experti din afara guvernului, actionând în conformitate cu legislatia privind informatiile clasificate de securitate nationala.
Unul dintre aceste grupuri este Consiliul Consultativ Stiintific UAP, destinat sa ajute guvernul SUA, oferind îndrumari stiintifice investigatiilor guvernamentale americane privitor la modul de determinare a naturii fenomenelor anomale neidentificate.
Consiliul consultativ stiintific UAP este condus de astrofizicianul de la Harvard, dr. Avi Loeb. Acesta sustine ca volumul tot mai mare de dezvaluiri oficiale despre UAP, inclusiv documentele recent publicate de Pentagon, care descriu incidente orbitale nerezolvate, demonstreaza necesitatea unui efort stiintific serios pentru a investiga fenomenul. Într-un articol recent din Medium, el a anuntat ca noul Consiliu consultativ stiintific UAP a fost înfiintat în cooperare cu Casa Alba, AARO, ODNI, FBI si alte agentii de informatii. Consiliul reuneste experti dintr-o gama larga de discipline stiintifice pentru a ajuta la analizarea datelor UAP si pentru a consilia guvernul. Loeb sustine ca, în cele din urma, problema se reduce la doua posibilitati: fie obiectele neidentificate reprezinta o preocupare de securitate nationala care implica tehnologie pamânteana avansata, fie ar putea indica una dintre cele mai importante descoperiri stiintifice din istoria omenirii.
Lipsesc informatii contextuale critice
Anuntul privind consiliul a generat o varietate de reactii. Activistul pentru desecretizarea UAP, John Greenewald, si-a exprimat scepticismul cu privire la crearea înca unui grup, aprobat de guvern, comentând ca publicul a vazut deja numeroase comitete, grupuri de lucru si grupuri consultative de-a lungul anilor, fara a primi nivelul de transparenta la care multi au sperat. Opinia sa este ca ceea ce îsi doresc oamenii nu este un alt nivel de birocratie, ci raspunsuri simple si acces la informatiile subiacente.
Ca raspuns la preocupari similare, un membru al consiliului consultativ, Dr. Garry Nolan, a oferit o explicatie detaliata a motivului pentru care considera ca un astfel de organism este necesar. Nolan a subliniat ca consiliul nu are finantare, nu are putere de citatie si este format în întregime din voluntari care au un rol consultativ. De asemenea, a mentionat ca membrii nu au fost obligati sa semneze acorduri de confidentialitate si sunt liberi sa discute aspectele care sunt prezentate consiliului, desi fara a identifica sursele.
Potrivit lui Nolan, problema centrala este ca datele disponibile în prezent ramân insuficiente pentru a trage concluzii ferme. El a recunoscut ca multe dintre videoclipurile si relatarile publicate pâna acum sunt interesante, dar a sustinut ca adesea lipsesc informatiile contextuale critice, inclusiv metadatele, parametrii de colectare si accesul la înregistrari mai putin redactate. El a mai mentionat ca, desi unii oameni cred ca raspunsurile sunt deja cunoscute undeva în cadrul guvernului sau al industriei, comunitatea stiintifica mai larga înca nu are acces la informatiile necesare pentru a evalua independent astfel de afirmatii.
Pozitia lui Nolan este deosebit de interesanta deoarece, în ciuda deschiderii sale fata de posibilitatea ca ceva semnificativ sa se întâmple, el subliniaza ca nu a ajuns la o concluzie finala. El se descrie ca un om de stiinta care ramâne sceptic prin pregatire si temperament si care este profund preocupat de evitarea erorilor. În opinia sa, scopul consiliului nu este de a valida vreo explicatie predeterminata, ci de a se asigura ca dovezile viitoare sunt evaluate de experti dintr-o gama larga de discipline. Daca UAP-urile se dovedesc a fi identificari gresite, tehnologii umane avansate, sisteme straine sau ceva mai exotic, el sustine ca o analiza serioasa va necesita expertiza care se extinde mult dincolo de ingineria aerospatiala traditionala.
Ufologul olandez Andre Skondras nota totusi ca accentul pus de Nolan pe prudenta stiintifica si retinerea concluziilor finale pare oarecum dificil de reconciliat cu declaratia sa de la Conferinta SALT din 2023, unde a spus: „Nu ne-a vizitat doar. A fost aici de mult timp si este înca aici. Este o probabilitate de 100% ca acesta este cazul.” Daca nu a facut intentionat aceasta remarca într-un sens mai limitat sau retoric, cele doua declaratii par sa reflecte niveluri de încredere semnificativ diferite.
Un aspect al consiliului care ar putea surprinde unii observatori este includerea Dr. Michael Shermer, editorul revistei Skeptic si unul dintre cei mai proeminenti sceptici publici fata de fenomenul OZN. În 2023, Mick West a remarcat ca jurnalistii îl contactau frecvent pentru perspective „sceptice” asupra UAP-urilor, determinându-l sa întocmeasca o lista de comentatori pe care credea ca ar trebui sa îi consulte mass-media. Numirea lui Shermer introduce, asadar, o dinamica interesanta în cadrul consiliului. Sustinatorii pot considera prezenta sa ca o sursa valoroasa de analiza critica, în timp ce criticii se pot întreba daca cineva care a respins în mod categoric dovezile OZN este alegerea ideala pentru a ajuta la evaluarea unui fenomen despre care multi cred ca nu a primit o atentie stiintifica adecvata. În acelasi timp, includerea sa sugereaza ca consiliul încearca sa încorporeze o diversitate de puncte de vedere, mai degraba decât sa se bazeze exclusiv pe sustinatorii sau scepticii problemei UAP.
Indiferent daca se considera includerea lui Shermer ca un punct forte sau ca un punct slab, formarea consiliului reflecta obiectivul mai larg al lui Loeb de a îndeparta dezbaterea despre OZN-uri de la speculatii si de a o îndrepta catre colectarea sistematica a datelor, analiza stiintifica si investigarea bazata pe dovezi. În cele din urma, eficacitatea consiliului va fi probabil judecata nu dupa trecutul membrilor sai, ci dupa disponibilitatea lor de a urma dovezile oriunde îi duc.
O alta observatie a lui Andre Skondras se refera la titlul unui articol al lui Loeb: „Sa ne tinem ochii pe globuri, nu pe public”. Desi sentimentul este de înteles daca scopul este de a evita sa fii distras de dezbaterile de pe retelele de socializare, de personalitatile si de naratiunile concurente, totusi n-ar trebui sa-l interpretam ca un motiv pentru a ignora depozitiile martorilor oculari.
Oamenii pot interpreta gresit un eveniment
În practica, relatarile martorilor oculari au fost întotdeauna una dintre principalele surse de date în investigatiile OZN. Multe cazuri sunt rezolvate tocmai pentru ca anchetatorii obtin informatii observationale detaliate de la martori. Marturiile de buna calitate permit adesea cercetatorilor sa identifice planete, meteoriti, aeronave, baloane, sateliti sau alte explicatii conventionale. Rezulta ca, daca datele observationale fiabile pot ajuta la explicarea multor rapoarte, atunci ele pot ajuta si la identificarea subsetului care ramâne neexplicat.
Distinctia cheie – crede Skondras – nu este între marturiile martorilor oculari si dovezile stiintifice, ci între datele bune si datele slabe. Martorii sunt adesea observatori mai buni decât presupun criticii, chiar daca nu sunt întotdeauna cei mai buni interpreti ai ceea ce au observat. Asa cum a remarcat frecvent regretatul Dr. J. Allen Hynek, oamenii pot interpreta gresit un eveniment, dar asta nu înseamna neaparat ca nu au observat ceva neobisnuit.
Istoria ofera, de asemenea, multe exemple în care rapoartele anecdotice au precedat întelegerea stiintifica. Meteoritii au fost mult timp respinsi ca fiind folclor, deoarece „pietrele nu pot cadea din cer”. Gorilele de munte au fost considerate creaturi mitice pâna când au fost obtinute specimene. Orasul Troia a fost considerat de multi cercetatori o legenda înainte de aparitia dovezilor arheologice. Rapoartele despre fantome vazute deasupra furtunilor au circulat printre piloti timp de decenii înainte ca instrumentele sa le confirme existenta. În fiecare caz, marturiile martorilor oculari au indicat ceva real cu mult înainte ca stiinta sa îl înteleaga pe deplin.
Din acest motiv, marturiile martorilor oculari nu ar trebui acceptate necritic si nici respinse reflexiv. Ar trebui tratate ca date, uneori slabe, alteori puternice, dar adesea ca punct de plecare pentru cercetarea stiintifica, mai degraba decât ca punct final.
DAN D. FARCAS
Comentarii