Chiar daca nu a fost popularizat la fel de bine precum „ruda sa indepartata”, harta lui Piri Reis, manuscrisul olograf cunoscut sub numele celui care l-a „redescoperit”, Wilfrid M. Voynich, este astazi unanim recunoscut de catre istorici drept cel mai enigmatic mesaj inscris pe hartie pe care oamenii din trecut l-au lasat viitorimii. De dimensiunile unui caiet (10 cm latime, 16 lungime) si avand 235 de pagini scrise pe ambele parti, cu desene si schite, continutul lui nu a putut fi niciodata decriptat. Conform datarii cu carbon radioactiv, manuscrisul a fost realizat undeva intre secolele 15 si 17, iar atestari privind acest manuscris dateaza din secolul 17. Atunci, cronicarul german Johannes Marcus amintea, intr-o scrisoare catre astronomul Kircher, scrisoare datand din 1666, despre un manuscris scris intr-o limba bizara pe care Rudolf al II-lea il cumparase de la un negustor de origine neprecizata.
Neoficial, el apare pomenit de multi oameni de la Curtea imparatului Rudolf, care, in paranteza fie spus era unul dintre cei mai excentrici conducatori ai epocii. Protector al artelor, adunand pe langa el o multime de artisti celebri, Rudolf era cunoscut si pentru pasiunea sa deosebita pentru lucrurile ciudate: intretinea cateva familii de pitici si avea in armata un regiment intreg format numai din „uriasi”, oameni cu o statura de peste 2 m! In acelasi timp, se arata fascinat de tot ce tinea de mister, de ocultism, alchimie si enigmistica.
Traditia spune ca, stiind patima imparatului pentru astfel de lucruri, intr-o zi, un negustor strain – posibil arab sau indian, dupa descrierile epocii – ar fi venit la Rudolf cu un manuscris pe care i l-a vandut pentru 300 de ducati de aur (circa patru sute de mii de dolari, la cursul de azi!). Nimeni nu stie ce anume i-a spus negustorul atunci, cum de l-a convins sa faca un asemenea targ, cert e ca imparatul a dat banii fara sa cracneasca. Astazi, savantii cred ca strainul necunoscut i-ar fi destainuit augustului cumparator ca acel petic de hartie continea taina preschimbarii oricarui metal in aur!
Din aceea zi, Rudolf nu a mai avut liniste, cerand celor mai vestiti savanti sa descifreze continutul manuscrisului. Insa nimeni nu i-a putut indeplini rugamintea. Manuscrisul a ajuns si in mainile lui Jacobus de Tepenecz, director al Gradinii Botanice din Praga si pasionat de enigme. Se pare ca el este primul care a emis ipoteza ca autorul enigmaticei lucrari ar fi fost nimeni altul decat genialul savant englez Roger Bacon, traitor in secolul al XIII-lea. Cum cu doar doi ani inainte, Curtea pragheza fusese vizitata de un alt om de stiinta din Insule, John Dee, astrolog, navigator, matematician, ocultist, admirator al lui Bacon, despre care tinuse numeroase prelegeri, imparatul a fost entuziasmat de idee, fiind totodata convins ca manuscrisul contine secretul „pietrei filosofale”.
De-a lungul secolelor, manuscrisul a avut un drum sinuos si aventuros. Transmis din generatie in generatie, furat, pierdut si regasit, vandut pe preturi derizorii, pana cand in sfarsit, Wilfrid Woynich il gaseste intr-un anticariat german si-i reda inestimabila valoare. La aceasta ora, manuscrisul se afla in seifurile Bibliotecii Yale, din Statele Unite, iar valoarea sa este estimata la un milion de dolari (suma pentru care a fost asigurat). Dar, in definitiv, ce contine oare aceasta veritabila „comoara”? Nimeni nu a gasit vreun raspuns fara echivoc la intrebare. Semnele grafice in care pare a fi scris manuscrisul nu seamana cu vreun alfabet cunoscut, desi exista unele similitudini cu simboluri alchimiste, numerale arabe vechi, abrevieri latine si chiar cu rune scandinave, ceea ce denota ca autorul lui era o personalitate extrem de culta. De asemenea, trebuie precizat ca, aparent, lucrarea ar avea doua parti. Una, cu datele propriu-zise, a doua care pare sa contina mecanismul decriptarii codului in care este scris.
O „Biblie” a ereticilor catari?
Multi au vazut in „manuscrisul Voynich” o carte de astrologie care arata clar secretul „pietrei filosofale”. Insusi imparatul Rudolf credea ca, in ziua in care cineva va reusi sa descifreze aceasta carte, visteria regatului se va umple de aur… Rusul Leo Levitov, autorul cartii „Solutia manuscrisului Voynich” sustine ca lucrarea ar fi de fapt o adevarata „Biblie” a ereticilor catari, exterminati in urma unei cruciade dictate de Papa. Chiar si dupa innabusirea in sange a miscarii catare, influenta acesteia s-a facut resimtita multe decenii, in vestul Europei, in ciuda represiunilor Inchizitiei. De aceea, cartea a fost scrisa codat, pentru ca numai acei initiati preoti dintre catari s-o poata citi credinciosilor.
Cei mai multi dintre cercetatori sunt insa de parere ca, intr-adevar, manuscrisul ii apartine lui Roger Bacon si ar contine, conform acelorasi pareri, un „puzzle” in toata puterea cuvantului, edificator pentru cunostintele autorului, uimitoare pentru acea vreme: desenele infatiseaza simboluri zodiacale, reprezentari ale unor plante necunoscute, animale fantastice care par mai degraba… dinozauri, descrieri anatomice care l-ar fi facut gelos pe Leonardo da Vinci, observatii amanuntite ale obiectelor ceresti, cunostinte inexplicabile in conditiile din anii 1200, cand, se presupune, lucrarea ar fi fost alcatuita. Adeptii acestei ipoteze spun ca Bacon a procedat astfel, cifrand toate aceste date si punandu-le in seama unui autor anonim, pentru a nu avea necazuri cu Biserica.
De altfel, conceptele lui inaintate nu erau oricum pe placul superiorilor sai religiosi, fapt care i-a si atras o condamnare la inchisoare! Probabil din aceasta pricina, el s-a gandit sa nu faca uitate teoriile sale, lasandu-le urmasilor, e drept, codate, pentru ca a crezut ca acestia vor fi destul de inteligenti pentru a le pricepe. Din pacate, cel putin deocamdata, se pare ca ne-a supraestimat…
Comentarii