Potrivit cercetarilor intreprinse in arhivele militare sovietice si occidentale de catre istoricul Rainer Karlsch, savantii nazisti ar fi testat arme nucleare in ultimele luni ale celui de-al doilea razboi mondial. Karlsch scrie, in lucrarea sa, „Bomba lui Hitler", ca daca razboiul s-ar mai fi prelungit cu o luna, dictatorul german ar fi putut lansa bombe atomice asupra Londrei sau Moscovei!
Soarele rasare la miezul noptii
„Cea mai interesanta contributie pe care cartea mea o aduce la istoriografia contemporana e demonstrarea faptului ca germanii au avut un reactor atomic lânga Berlin, care a functionat pentru putin timp, poate pentru câteva zile ori câteva luni. Apoi, am reusit sa dovedesc faptul ca nazistii au efectuat teste nucleare in Turingia si in largul Marii Baltice." Istoricul german este de parere ca savantii lui Hitler reusisera sa puna la punct „o arma nucleara hibrida", mult mai mica decât cele lansate la Hiroshima si Nagasaki. El afirma ca ultimul test nuclear, desfasurat pe 3 martie 1945 in Turingia, a distrus total o zona de câtiva kilometri patrati, ucigând sute de prizonieri de razboi si detinuti in lagarele de concentrare naziste. Dar arma nucleara germana nu a fost niciodata folosita pe front pentru ca nazistii nu erau gata pentru productia de serie. Apoi, existau probleme cu sistemul de detonare. „Nu s-a auzit absolut nimic despre acest subiect pâna in prezent deoarece un numar foarte restrâns de oameni de stiinta a fost la curent cu el si documentele privitoare la bomba atomica germana au fost confiscate de Aliati. Le-am putut gasi in arhivele britanice, americane si rusesti", spune Karlsch.
Stalin fusese avertizat
Unul dintre aceste documente este o notita informativa expediata de un spion sovietic cu mentiunea expresa „tovarasului Stalin, personal", prin care agentul vorbea despre „doua explozii uriase care s-au auzit in noaptea de 3 martie". Istoricul german mai citeaza martori care au vorbit despre aparitia, in acea noapte, a unei lumini atât de puternice incât s-a facut, pret de câteva secunde, zi, lumina urmata de o rafala puternica de vânt, iscata de nicaieri. Martorii, chestionati in anii '60 de catre autoritatile din fosta RDG au declarat ca in zilele urmatoare au suferit de dureri de cap, scurgeri de sânge din nas si ameteli. De altfel, Karlsch a facut de asemenea masuratori in locurile de testare a acestor arme si a gasit urme de izotopi radioactivi.
Fizicienii sunt sceptici
Dar opiniile istoricului citat nu au fost intâmpinate doar cu fascinatie, ci si cu scepticism. „Documentele cheie pe care se bazeaza cartea lui pot fi interpretate in diferite moduri iar pe de alta parte martorii fie nu sunt credibili, fie repovestesc lucruri auzite de la altii", scrie influentul saptamânal Der Spiegel, iar fizicianul Michael Schaaf pune acid pe rana: „Karlsch dovedeste o totala lipsa de intelegere a fizicii. Singurul lui merit a fost sa arate ca cercetarile germanilor in privinta imbogatirii uraniului au fost mai extinse decât se credea pâna acum. Dar de aici si pâna la a spune ca Germania a fabricat bombe atomice este cale lunga." In alta ordine de idei, criticii teoriei lui Karlsch spun ca e greu de crezut ca o mâna de savanti germani ar fi putut realiza ceea ce au facut mii de cercetari americani si britanici, mai ales ca lor nu li s-au alocat fondurile practic nelimitate de care s-a bucurat „proiectul Manhattan", de fabricare a primei bombe atomice din SUA.
GABRIEL TUDOR
Comentarii