Cu certitudine, Vasco da Gama, despre care vorbeam cu cateva saptamani în urma, n-a reusit sa descopere regatul mitic al regelui african crestin Prester John, dar Portugalia, la sfarsitul veacului al XV-lea, parea ca este mai interesata de o ruta maritima spre India si asta nu de dragul descoperirii în sine, ci mai degraba din interese strict comerciale. Asa ca nu e de mirare ca îl descoperim pe Vasco da Gama în portul Lisabona, plecand pe 8 iulie 1497 cu patru vase si o echipa de 170 de marinari, într-o expeditie planificata înca din 1495. Ordinele sponsorilor erau clare: el trebuia sa exploreze Oceanul Indian si, daca era posibil, sa încerce sa ajunga si în India, pe o ruta maritima necunoscuta.
Cum se vede, cei care finantasera aventura întorsesera spatele spectaculoaselor expeditii peste Atlantic care explorau „Noua Lume” sau ceea ce Columb credea ca este Asia. Pentru negustori, apropierea noului secol trebuia sa coincida cu descoperirea unui nou drum maritim spre India, zona mult mai fascinanta pentru gusturile lor decat „pustia”, înca, America. Vasco da Gama, putem spune, era chitit sa ajunga în India, pe drumul opus fata de aventurierii vremii, adica spre est.
Dupa numai patru luni, mai exact pe 4 noiembrie, flotila lui ajunge la Capul Bunei Sperante, descoperit recent de Bartolomeu Dias, unde nu-l trage ata sa ramana prea mult, Oceanul Indian si ce se afla dincolo de el fiind tinta nerabdarii lui. Pentru a-si atinge scopul, alege o ruta sigura: tine vasele pe langa coasta Africii de est si urca pana la Malindi, iar de aici se hotaraste sa ia în piept Oceanul Indian. Are noroc si pe data de 18 mai 1498 ajunge în India.
Aici zaboveste patru luni pentru aprovizionare si acomodare cu locurile si apoi, în august, porneste pe drumul de întoarcere spre casa care, evident, e mai lung. Ajunge la Capul Bunei Sperante în martie 1499 si dupa alte cinci luni, în august, era înapoi la Lisabona, la capatul unei calatorii în care strabatuse 35.000 kilometri si fusese nevoit sa plateasca si un pret în vieti omenesti: din cei 170 marinari care au plecat pe victoriosul drum spre India, nu s-au mai întors acasa decat 54!
Ne putem întreba: de ce oare Portugalia a abandonat cautarile pentru descoperirea miticului Prester John din Africa si si-a îndreptat privirile tocmai unde a-ntarcat mutu iapa? Una din explicatii ar putea fi faptul ca se vorbea tot mai insistent despre piata abundenta a mirodeniilor din India si de pe coasta estica a Africii. În 1497, un alt aventurier portughez pe nume Pedro da Covilham primise ordine precise de la regele sau, Joao al II-lea, de a explora o ruta terestra spre India, prin Egipt.
Rapoartele lui n-au ajuns la Lisabona înainte de 1490, dar ele sugerau un comert foarte profitabil în situatia în care Portugalia ar fi descoperit o alternativa la ruta terestra. Este exact ce a încercat si chiar a si reusit Vasco da Gama. Dorinta de a acumula bogatie sau de a face profit era motivatia exploratorilor acelor vremuri, dar cu asta n-am spus nimic nou, de vreme ce aceasta simpla motivatie face parte din natura umana. În Portugalia, era scris în cartea de capatai a capitalismului, dorinta de îmbogatire era un exemplu pozitiv.
În Spania, se arata înca latura negativa a capitalismului si a naturii umane, clamandu-se consecintele morale ale lacomiei fara margini. Cortes în Mexic si Pizarro în Peru nu faceau un secret din obsesia lor de a strange cat mai mult aur. Apararea cu argumentele capitalismului avea o latura pragmatica: mai bine sa exploatezi energia lacomiei pentru binele productiv al societatii decat sa cauti explicatii complicate sau sa te scuzi pe motive de morala. Si apoi, istoria este întotdeauna îngaduitoare cu pacatosii, mai ales cu aceia care îsi recunosc pe fata excesele si lacomia.
Cortes poate fi condamnat pentru activitatea lui criminala din Mexic, dar n-ar putea fi acuzat pentru ca a avut o anumita agenda economica. Cei care actioneaza din motive egoiste sunt mai putin criticati de istorie decat cei care sugereaza ca s-au angajat pentru o cauza nobila!
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii