Suntem in insula Vancouver, in Columbia-Britanica. In fata unui arbore urias, pe care localnicii il numesc Bonne Mere. E un cedru, probabil unul dintre cei mai mari de pe continentul american. Are o circumferinta la baza de 18 metri. La poalele lui se intinde un covor de muschi. In apropiere, freamata suvoaiele unui râu. Pe insula se afla Parcul National, un amfiteatru natural cu o suprafata de 400.000 de hectare, pe care se inalta munti semeti care se „scurg” pâna in apropiere de marea presarata cu insule si fiorduri.
Apa marii e uneori tulbure din cauza planctonului. Când devine limpede, peisajul submarin ofera ochiului imagini de vis. Pesti care inoata in bancuri printre algele brune, urcând, din când in când, la suprafata. Daca plonjezi, peisajul submarin iti ofera miriade de surprize. O jungla populata de crabi cu forme si culori diferite, cu roci pline de cavitati in preajma carora se zbenguie pesti multicolori.
Locuitorii insulelor din apropiere (Vargas, Flores, Meares etc.) sunt dependenti de fauna din adâncuri. De pesti, fructe de mare sau de orci (balene ucigase) si lei de mare, pentru consum si export. O mare parte din paduri a fost doborâta dar in unele zone, padurea a rezistat. In alte vremuri, taierea unui copac era cenzurata de spiritualitate. Taietorii de lemne adresau o rugaminte de multumire copacului. Ca exista si ca poate fi util. Taiau insa doar câteva ramuri care urmau sa se regenereze.
Dupa 1970, diverse firme forestiere au incercat sa doboare padurile. Mii de localnici, unii dintre ei veniti de pe continent, au blocat drumurile si buldozerele. Peste 850 de manifestanti au fost arestati si incarcerati. In anul 2000, prim ministrul canadian Jean Chretien, a luat o decizie fundamentala, creind o rezervatie de biosfera pe o suprafata de 350.000 de hectare.
Cu toate astea, taierea copacilor a continuat. Au fost insa protejate, cu precadere, zonele din apropiere de râuri, litoral si cele populate de animale salbatice. Au disparut multi arbori, dar padurea continua sa supravietuiasca. Sa se regenereze. Ajutata de precipitatiile abundente si lichenii arboricoli care, dupa ce cad pe sol, se transforma in compusi organici, esentiali pentru cresterea copacilor.
In acelasi timp, constituie si o sursa de hrana pentru animale. Oamenii de stiinta au identificat in aceasta materie fertilizanta peste 700 de substante chimice create de microorganisme, unele din aceste substante, prezentând proprietati farmaceutice promitatoare.
DORIN MARAN
Comentarii