Extraterestrii din Hangarul 18

    Daca este sa dam crezare marturiilor, dupa prabusirea, în 1947, la Roswell, a unui OZN, a fost recuperat un omulet nepamântean. S-a mai spus ca el a fost transportat, laolalta cu resturile navei, în misteriosul Hangar 18 sau în „camera albastra” din baza militara Wright a Air Force (azi Wright-Patterson) lânga Dayton (Ohio).
    Daca este sa dam crezare marturiilor, dupa prabusirea, în 1947, la Roswell, a unui OZN, a fost recuperat un omulet nepamântean. S-a mai spus ca el a fost transportat, laolalta cu resturile navei, în misteriosul Hangar 18 sau în „camera albastra” din baza militara Wright a Air Force (azi Wright-Patterson) lânga Dayton (Ohio). Tot aici s-ar fi facut si autopsiile cadavrelor de extraterestri si de aici ar fi provenit multe documente asupra existentei unor extraterestri captivi, documente de care pomeneam în episoadele precedente. Asa cum observa de pilda Jenny Randles, o astfel de alegere era în logica lucrurilor. La aceasta baza se gaseau oficiile tehnice si cele de informatii ale Air Force, si aici si-au avut ulterior sediile proiectele „Sign”, „Grudge” si „Blue Book”. John Lear pretinde ca ar fi citit, în documentele secrete la care a avut acces în Aria 51, ca la baza Wright-Patterson, în Hangarul 18 a fost detinut un omulet dupa prabusirea de la Roswell. Timothy Good, în cartea OZN – Top secret, reproduce o istorie bizara în care un expert în genetica ar fi fost chemat, în 1959, la baza Wright-Patterson, si i s-au dat sa examineze niste celule care erau si nu erau umane. Când savantul si-a exprimat dorinta sa vada posesorii acestor celule, i s-au aratat doua cadavre de blonzi de peste 2,10 metri, cu înfatisare nepamânteana. Ulterior savantul în cauza, interogat de fani OZN, a negat ca s-ar fi întâmplat asa ceva, dar istoria pastra multe elemente suspecte si neclare. Ceea ce se stie însa cu certitudine sunt pataniile faimosului senator american Barry M. Goldwater, care a dorit sa verifice, cu ochii sai, daca zvonurile legate de Hangarul 18 au vreun fundament. Goldwater nu era un fitecine; pe lânga calitatea sa de membru în NICAP, era general în rezerva al Air Force, presedintele comitetului senatorial pentru informatii, membru în comitetul pentru armament si fost candidat republican la presedintia Statelor Unite, împotriva lui Lyndon Johnson. La începutul anilor saizeci, Goldwater a facut o vizita la baza Wright-Patterson. Cu acest prilej, i-a cerut prietenului sau apropiat, generalul Curtis LeMay, seful Statului Major al Air Force, sa-i permita sa vada faimoasa „camera albastra” despre care circulau atâtea istorii. Se pare ca LeMay i-ar fi spus „La naiba, nu! Eu nu pot sa intru, tu nu poti sa intri si sa nu-mi mai ceri asta niciodata”. S-au pastrat trei scrisori ale senatorului în care se aminteste de acest incident. În 28 martie 1975 el i-a scris lui Shlomo Arnon, la Universitatea din California, Los Angeles. „Problema OZN-urilor ma preocupa de mult timp. Acum zece sau doisprezece ani am facut o tentativa de a afla ce anume era în cladirea, din baza Air Force de la Wright-Patterson, în care sunt pastrate informatiile culese de Air Force, dar am fost refuzat din motive lesne de înteles. Problema este clasificata si acum mai presus de Top Secret. Am auzit totusi ca exista un plan, în curs de realizare, pentru a face cunoscut, în viitorul apropiat, acest material, în parte, daca nu cumva în întregime”… Pe 11 aprilie 1979 Goldwater va scrie într-o alta scrisoare, adresata lui Lee Graham, inginer în aeronautica si ufolog: „Este adevarat ca mi-a fost interzis accesul la Wright-Patterson. Pentru ca nu am intrat, nu pot spune ce se afla înauntru. Dar amândoi cunoastem zvonurile”. În 19 octombrie 1981 el scrie aceluiasi Lee Graham: „am renuntat de mult sa mai primesc acces la asa numita Camera Albastra de la Wright-Patterson, deoarece am avut parte de un lung sir de refuzuri de la mai multi sefi (…) Nu cunosc pe nimeni care sa fi avut acces la Camera Albastra si nici nu am cunostinta despre continutul ei sau despre vreo schimbare a amplasarii ei (…) Ca sa va spun drept, domnule Graham, problema este clasificata la un grad de secret atât de înalt încât, desi o buna parte din informatii au si fost divulgate, este pur si simplu imposibil sa pui mâna pe ceva”.