Suntem oare noi, oamenii, „cobaii de lux” ai unui experiment genetic de amploare cosmica? O asemenea idee, desigur, ar putea starni suspiciuni, zambete ironice, indignare, cei mai multi dintre semenii nostri aruncand-o pe seama unor elucubratii puerile si stupide, cel mult demne de un roman science-fiction de slaba factura. Ce ne facem insa atunci cand sustinatorii excentrici ai ipotezei vin in fata noastra cu potentiale dovezi palpabile?
Boala sau o „moda” bizara?
In diverse locuri din lume, au fost descoperite schelete sau mumii ale unor fiinte humanoide, insa avand caracteristici extrem de bizare. La Muzeul de Istorie Naturala din Uberaba (Brazilia) exista o mumie de origine necunoscuta. Administratorii muzeului cred ca a fost adusa din Egipt, singurul argument fiind forma craniului, cu volumul de circa doua ori mai mare decat unul normal. Or, in Egiptul antic, apare clara o stranie moda: deformarea voita a craniilor unor membri ai familiilor faraonilor.
Mumia de copil din Brazilia prezinta si alte anomalii, cum ar fi cele cate sase degete la fiecare picior. Cei mai rationali cercetatori se refera totusi numai la cap, considerand ca e vorba despre hidrocefalie: raspandirea de lichid cefalo-rahidian in ventriculele cerebrale, fapt ce genereaza o presiune marita in craniul copilului si implicit intarzierea osificarii si „dilatarea” pana la monstruos a capului.
Fiinte cu capete duble
Muzeul din Piatigorsk (Caucaz) gazduieste si el cranii in forma de ou, datand din sec. III-IV d.Chr., aici fiind vorba despre o practica ale carei motive nu se cunosc, desi raspandita pe tot globul si avand o vechime de peste 20.000 de ani! Mese stranse, placute de lemn si chiar leagane speciale se foloseau pentru deformarea craniilor inca neosificate ale copiilor.
Asemenea ciudatenii s-au mai descoperit de altfel in America de Sud, in Asia, in Europa (Norvegia si Franta) etc., ceea ce nu poate fi o simpla coincidenta, ci mai degraba un mimetism. Dorinta de a semana cu un model de esenta superioara – cred unii cercetatori – dar cine sau ce sa fie aceasta entitate? O incercare de sistematizare a informatiilor a facut Robert Connolly si prima constatare socanta se refera la capacitatea cerebrala: la Homo sapiens, 1250-1380 cm3; la humanoizii necunoscuti, intre 2600-3200 cm3. Cum sa explicam uriasa diferenta?
Copilul venit din stele
Connolly identifica patru tipuri diferite de cranii deformate. Cel in forma de con nu ar fi obtinut in mod artificial si deci ar apartine unei specii diferite de genul Homo. La fel, cel asemanator unui dovleac alungit. Tipul J e si mai ciudat, avand orbitele oculare cu 15% mai mari decat la omul normal.
Tipul M are cei doi lobi globulosi ai craniului totalmente disproportionati, cu volumul aproximativ dublu fata de normal. Deocamdata insa nu exista argumente suficiente pentru a orienta ipotezele catre „pista extraterestra”. O face totusi cercetatorul Lloyd Pye, in celebrul caz „Starchild”, un craniu de copil in legatura cu care bizareriile se tin lant. Analizele anatomice ar indica o vechime de circa 6 ani a acestuia, insa datarea cu C14 „proiecteaza” vestigiile la 900 de ani in urma! Absolut anormala e si rezistenta osului, de doua-trei ori mai mare decat la om, craniul respectiv avand in plus, in structura, niste fibre microscopice rosiatice, de origine necunoscuta.
Ipoteza hibrizilor extraterestri
La 10 saptamani dupa introducerea intr-un dizolvant pentru oase, un fragment din craniul „copilului stelelor” a ramas intact, pe cand un os de om adult se dizolva intr-o saptamana. Volumul depaseste si el cu circa 50% dimensiunile normale, desi e cu 50% mai usor, astfel ca unii experti s-au intrebat daca e vorba chiar despre un copil.
Ochii acestuia erau insa considerabil mai mici si in forma de „taietura”, urechea externa pare sa fi lipsit, iar gatul era cu 30-50% mai subtire decat cel uman, partea inferioara a fetei extrem de redusa si sinusul inexistent. Totusi, testele ADN efectuate dupa 1999 au adus elemente cu-adevarat senzationale. ADN-ul copilului este un amestec de la… cel putin trei persoane diferite, ceea ce indica grave contaminari prin manipulari genetice.
In alta ordine de idei, s-a demonstrat ca „Starchild” a avut o mama umana, dar partenitatea prezinta particularitati imposibil de descifrat. De aici, o teorie complexa privitoare la faptul ca rasa umana e un produs de hibridare obtinut de fiinte extraterestre care ar fi facut din Terra un imens laborator de experimente genetice. Sugestii in acest sens ar exista si in Biblie, dar si in traditiile diferitelor culturi. Prin urmare – de fapt, cine suntem noi?
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii