In mai putin de doua decenii, problema energiei, care da la ora actuala, atatea batai de cap industriasilor si politicienilor de pretutindeni, va putea fi rezolvata intr-un mod elegant si fara efecte adverse asupra oamenilor si mediului. Sateliti gigantici echipati cu panouri solare, vor orbita in jurul Pamantului, capturand suficienta energie de la Soare pentru a asigura o cantitate de sapte ori mai mare decat actualele necesitati energetice ale Terrei. Energia va fi trimisa ulterior spre suprafata Pamantului sub forma de microunde sau fascicule laser si va fi inmagazinata in relee speciale, apoi convertita in electricitate.
Poate parea o ipoteza science-fiction dar Biroul National pentru Securitate Spatiala, una dintre principalele institutii in materie din Statele Unite sustine ca proiectul este fezabil din punct de vedere tehnologic si va putea genera mai multa energie decat toate sursele conventionale de energie la un loc (energia nucleara sau cea asigurata de combustibilii fosili).
Guvernul american va aloca, in urmatorul deceniu, suma de 10 miliarde dolari pentru a construi un satelit de proba, capabil sa canalizeze o cantitate de energie electrica de 10 megawati catre Pamant. „Centralele spatiale” vor consta din panouri solare cu suprafata de un kilometru patrat, care vor fi amplasate pe trei orbite terestre – geostationare, la altitudine medie si la altitudine joasa – sau vor fi dispuse chiar pe Luna. Panourile vor captura energia solara prin procedee fotovoltaice iar aceasta energie va fi directionata spre Terra sub forma razelor infrarosii.
Energie curata, obtinuta fara riscuri
„In apropierea Pamantului, fiecare metru patrat de spatiu primeste 1366 kilowati de radiatie solara dar pana sa ajunga la nivelul solului, cantitatea se diminueaza, din cauza absorbtiei atmosferice, a conditiilor climatice, a succesiunii iarna-vara si zi-noapte pana la mai putin de 250 wati pe metru patrat. Centralele pe care le-am imaginat vor asigura alimentarea continua si constanta cu energie a oricarei regiuni de pe Terra”, se spune in raportul dat publicitatii de Biroul National pentru Securitate Spatiala. Una dintre cele mai mari dificultati in punerea in practica a acestui proiect ambitios o va constitui insa amplasarea satelitilor cu panouri solare. Acestia vor avea o masa estimata la 3000 tone, adica de zece ori mai mult decat cea mai grea constructie terestra trimisa pe orbita, Statia Spatiala Internationala.
Singura posibilitate viabila ar fi asamblarea componentelor satelitilor in spatiu, dar aceasta inseamna circa 120 de zboruri cosmice pentru un singur satelit, in conditiile in care NASA nu efectueaza, deocamdata, mai mult de 15 lansari de rachete pe an! „Proiectul nu este nou, ideea a fost emisa prima data in anul 1968 de catre inginerul NASA Peter Glaser, care estima costurile totale la o mie de miliarde dolari si preconiza ca vor fi necesari sute de astronauti pentru imbinarea panourilor solare in spatiu.
Astazi, progresele inregistrate in privinta celulelor fotovoltaice, a componentelor electronice si a robotilor fac ca suma sa scada foarte mult, dar totusi ea reprezinta un efort financiar considerabil. Proiectul nu era fiabil acum patru decenii, dar la ora actuala, cand resursele energetice sunt tot mai secatuite, el trebuie scos de la naftalina si transpus cat mai rapid in practica”, sustine savantul american Roger Angel, care insista, de asemenea, pe faptul ca aplicarea proiectului nu va avea nici un fel de urmari negative asupra mediului inconjurator: „Spre deosebire de actualele surse de energie, cea captata astfel, prin panouri solare amplasate in spatiu, nici nu va genera noxe, nici nu va implica riscul unei catastrofe nucleare”.
GABRIEL TUDOR
Comentarii