Fascinati de „planeta rosie” si de enigmaticele sale „canale” pe care italianul Schiapparelli le atribuia unei civilizatii hipertehnologizate, pamantenii au dorit mereu sa cucereasca acest astru care le insangera deseori cerul noptii. Si atunci cand au fost capabili sa o faca, nu au ezitat sa-si trimita emisarii intr-acolo. Dar, spre uimirea lor, toti acesti emisari – sonde spatiale si roboti teleghidati – au esuat in incercarile de a dezvalui secretele lui Marte, defectandu-se in mod inexplicabil. Un fenomen si mai ciudat a fost observat insa in cazul a doi roboti trimisi in anul 2004 pe planeta rosie si care, desi ar fi trebuit sa-si epuizeze de mult energia, continua sa functioneze, impulsionate de o forta enigmatica!
Pe 4 ianuarie 2004, robotul Spirit amartiza, urmat, trei saptamani mai tarziu de Opportunity isi incepeau periplul pe solul rosiatic. Cei doi roboti aveau o „durata de viata” de doar 90 de zile, in care urmau sa efectueze o serie intreaga de experimente stiintifice. Spre surprinderea generala astazi, la mai bine de patru ani de atunci, robotii functioneaza perfect!
„Niciodata nu ne-am imaginat ca vom putea dirija acesti roboti pe toata suprafata martiana. Cand i-am lansat, spuneam in gluma ca vor ajunge pana in Craterul Victoria, dar acum se afla deja acolo. Cu fiecare zi ce trece, suntem tot mai uimiti de ce se intampla cu robotii nostri”, spune Mark Lemmon, de la Universitatea A&M Texas, unde cele doua dispozitive au fost proiectate.
Atunci cand misiunea lor a inceput, celulele solare cu care robotii sunt inzestrati asigurau 900 wati/ora de energie electrica pe zi. In lunile ce au urmat, randamentul lui Spirit a scazut la 400 wati/ora zilnic iar al lui Opportunity la 500 wati/ora. Motivul era logic, in acceptia astronomilor NASA, avand in vedere acumularea de praf si nisip pe panourile solare. Dar apoi, spre nedumerirea oamenilor de stiinta, puterea lui Opportunity a inceput sa creasca, ajungand acum la peste 900 wati/ora!
Vortexurile de la suprafata martiana, o posibila explicatie
„Este ceva incredibil, ai spune ca robotul a intrat intr-o spalatorie si tot praful de pe celulele fotovoltaice s-a curatat!”, admite Jim Erickson, de la Jet Propulsion Laboratory, din cadrul NASA. Pentru unii savanti, explica ar consta in vanturile martiene, care ar fi curatat panourile de praf, dar interesant e faptul ca fenomenul s-a produs mai pregnant in cateva nopti in care senzorii de la bordul lui Opportunity nu au anuntat cresteri semnificative ale vitezei vantului. Pe de alta parte, chiar surse din cadrul NASA au recunoscut ca, odata un strat foarte subtire de praf lipit pe celulele fotovoltaice, posibilitatea ca el sa se curete atat de bine este aproape nula. Asta daca pe Marte nu ploua!
O ipoteza de ultima ora incearca sa explice enigmatica „forta de pe Marte” facand o analogie cu asa-numitii „demoni ai prafului”, intalniti in desertul Arizona. Acestia sunt vortexuri formate din particule incarcate electric, care se depun pe orice obiect cu care intra in contact. Erickson presupune ca planeta rosie ar poseda campuri electrice atat de puternice incat produc un fel de scantei, in apropierea solului:
„Demonii prafului preiau sarcina electrica de la firicelele de nisip si tarana care se freaca unele de altele, intr-un vartej. Cand anumite materiale neobisnuite intra in contact, unul imprumuta celuilalt sarcinile negative (electronii). Particulele mai mici au tendinta de a se incarca negativ, luand electroni de la cele mai mari. Ca urmare, coloana centrala de aer cald care deplaseaza formatiunea transporta praful incarcat negativ in sus si lasa firele mai mari, incarcate pozitiv, sa se roteasca la baza, generand astfel un camp electric. Acest camp ar putea explica teoretic propulsia robotilor nostri de pe Marte.”
GABRIEL TUDOR
Comentarii