Se pare ca ne-am pierdut statutul de creatura superioara unica. Primatologii au spulberat ultima frontiera dintre om si maimutele mari, demonstrand fara dubiu ca empatia, constiinta de sine, cooperarea exista si la aceste fiinte. Din pacate, urangutanul, bonobo, cimpanzeul si gorila sunt specii amenintate cu disparitia. Pana prin anii 80, din cauza vanatorii si a capturarii lor, iar astazi din cauza restrangerii drastice a mediului de viata, prin despaduririle masive si irationale.
Unelte, violenta, sex
Cercetatorul Frans de Waal arata ca psihologia umana reprezinta o prelungire a celei animale, trecand prin exemplul cimpanzeului si al bonobo. El respinge ideea superioritatii omului, care s-a ridicat deasupra naturii. Dimpotriva, fiecare dintre actiunile noastre isi gaseste fundamentul in lumea animala si pentru aceasta aduce numeroase exemple extrase din observatiile sale asupra primatelor. Concluzia – omul este doar o maimuta goala, adica fara blana! Schimbarea a inceput insa in 1964, cand primatologul Jane Goodall a observat cimpanzei care isi confectionau si apoi foloseau diverse unelte.
Ulterior, ea a fost martorul unor razboaie intercomunitare la cimpanzeii salbatici, violenta naturala selectionata prin evolutie, ca si la om. De altfel, noi avem in comun cu aceasta specie 98,6 din patrimoniul genetic. Dupa anii ’80, a intrat in centrul atentiei bonobo, mai apropiat genetic de Homo sapiens. Pacifist, acesta rezolva conflictele cu blandete, recurgand la „argumentul” sexului.
Altruism si refuzul nedreptatii
Empatia se refera la intelegerea emotiilor altui individ si la faptul de a fi afectat de acestea. Ea are insa trei nivele. Primul e un fel de „contaminare emotionala” si exista la toate mamiferele. Intelegerea trairilor unui congener apare doar la elefanti, delfini si maimute mari. Cat despre nivelul al treilea, intelegerea emotiilor, dar si a intentiilor celuilalt, nu-i caracterizeaza decat pe oameni si pe maimutele mari. In plus, un interes aparte pentru alte specii se manifesta in mod explicit, iar drept exemplu avem un bonobo care, gasind o pasare ce se lovise de un geam, a ridicat-o cu grija, apoi i-a dat drumul sa zboare din varful unui arbore, dupa ce i-a desfacut aripile, ca s-o ajute la zbor.
Empatia este asadar un continuum, pe care se grefeaza emotiile. Maimutele capucin sunt foarte sensibile la inechitati. Pe parcursul unor studii in domeniu, mai multi capucini primeau cate un castravete pentru efectuarea aceleiasi sarcini. S-a observat ca, daca in contextul respectiv unul dintre subiecti primea strugure (mult mai atractiv), partenerul confruntat cu o asemenea nedreptate refuza sa continue exercitiul. Aceeasi atitudine s-a observat si la cimpanzei.
Cine decide regulile jocului?
Un element esential in evolutia speciilor il constituie capacitatea de comunicare. Privitor la primate, cunostintele sunt inca destul de reduse, deoarece limbajul sonor este „imbogatit” cu componente vizuale (gesturi si mimica faciala), capital la care cimpanzeii exceleaza. Mai mult, acestia recurg si la un gen de consens comportamental implicit. De pilda, atunci cand patruleaza la limita (frontiera) teritoriului lor, cimpanzeii o fac intr-o liniste deplina, pentru a putea surprinde eventualii intrusi.
Totul pare stabilit de comun acord, in prealabil, dar cine a decis aceasta si cum le-a fost comunicata ideea si celorlalti membri ai comunitatii? Extrovertire, cordialitate, constienta, stabilitate emotionala si deschidere spirituala. Iata cele cinci mari trasaturi de personalitate distinse de psihologia umana, care insa apar si la primate. Ceea ce demonstreaza inca odata ca distanta dintre noi si aceste fiinte este infima; sau, poate, ca omul este si el un fel de maimuta, ca oricare alta.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii