Se poate recrea viata, fabricand efectiv o fiinta din organe prelevate de la cadavre? Pare imposibil, si totusi oamenii de stiinta se apropie, pas cu pas, de aceasta (deocamdata) utopie. In 1818, cand si-a publicat romanul, devenit celebru, „Frankenstein”, scriitoarea Mary Shelley nici macar nu visa ca fantezia ei sa devina intr-o zi realitate.
Trei ore, in pragul mortii
Pare adevarata nebunie. Faptele insa vorbesc: cercetatorii de la Universitatea militara de stiinte ale sanatatii din Bethesda, SUA, sunt capabili sa resusciteze o persoana chiar si la trei ore dupa ce inima acesteia a incetat sa mai bata. Cel putin, asa se crede, caci pana acum experimentele au fost realizate numai pe porci. Principiul acestei manipulari la frontierele realului? Cercetatorii extrag in totalitate sangele din corpul animalului, inlocuindu-l cu un lichid inghetat, continand o solutie salina la 4ºC.
Fluidul foarte rece provoaca un soc termic, antrenand oprirea rapida a inimii si scaderea brusca a temperaturii corpului, de la 37ºC, la 10ºC, in mai putin de o jumatate de ora. Astfel, celulele functioneaza dintr-odata „la ralenti” consumand foarte putina energie. Din fericire, pentru ca nu mai sunt alimentate cu oxigen, cel ce permite arderea zaharurilor, proces generator de energie. Rezultatul: celulele nu mor, ci sunt plasate in asa-numita stare de „viata suspendata”. Dupa trei ore, cercetatorii reanimeaza animalul, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Trei ore care, in cazul unor accidente grave, pentru victimele umane ar insemna infinite sanse de salvare a vietii.
Un… corp prea indepartat
Doctorul Frankenstein si-a creat „opera” luand mainile lui Paul, corpul lui Pierre, picioarele lui Martin etc. Realizand deci un fel de puzzle macabru, din membre si organe prelevate de la indivizi diferiti (a se citi „cadavre”). Personajul romanului are insa un omolog rus, in persoana medicului Vladimir Demikhov, obsedat de fabricarea unor caini cu doua capete (foto 2)! Incepand din anul 1950, el a „asamblat” nu mai putin de 20 asemenea cerberi, scopul de baza fiind perfectionarea tehnicilor de grefe de organe. El l-a inspirat si pe americanul Robert White, care a incercat sa grefeze un cap de maimuta pe corpul altei primate. „Monstruoasa coalitie” a supravietuit numai ceva mai mult de-o zi. Ideea insa nu s-a pierdut.
Cel putin adeptii criogeniei cred ca, macar capul doritorilor (si buni platitori) sa se pastreze pentru o resuscitare peste un veac, ar putea sa se conserve la –130ºC, pana cand stiinta va fi capabila sa le ofere un nou corp. Deocamdata insa asa ceva e cu totul imposibil de realizat. Problema este ca in sange apar mici cristale de gheata, in interiorul capului criogenizat. Vasele sangvine compenseaza pierderea de lichid, pompand apa din celulele din vecinatatea lor, operatiune fatala pentru acestea din urma, care vor fi distruse, iar capul si creierul – irecuperabile. Asadar, visul nebunesc al doctorului Frankenstein si al celor care vor sa-i urmeze – in realitate – exemplul, ramane inca utopic. Reale sunt in schimb (si cu un imens castig pentru numerosi oameni) grefele de orgne, care pot fi pastrate timp de cateva ore la temperaturi scazute.
* * *
Va prezentam in incheiere cele mai importante grefe, realizate in premiera: 1950 – rinichi, dr. Lawler (SUA); 1963 – ficat, prof. Starzl (SUA); 1967 – inima, prof. Ch. Barnard (Africa de Sud); 1968 – plaman, prof. Deron (Belgia); 1998 – mana, prof. Dubernard (Franta); 2005 – fata, prof. Devauchelle, Testelin si Dubernard (Franta).
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii