Mitologia OZN privind presupuse colaborari secrete între guvernul SUA si extraterestri a fost întretinuta, mai ales prin anii optzeci, si de cateva personaje pitoresti, cu o certa carisma. Unul dintre acestia este Milton William (Bill) Cooper, subofiter în Air Force. El afirma ca în perioada 1970-73, pe cand lucra pentru comandamentul flotei militare din Pacific, a avut acces la doua materiale: Raportul nr.13 al proiectului Grudge/Blue Book si un rezumat privind operatia „Majority” (care ne duce, cu gandul la grupul oficial ultrasecret MJ-12, pentru gestionarea relatiilor cu extraterestrii). În „Raportul 13” s-ar fi gasit date privind prabusiri de OZN-uri, cadavre recuperate, extraterestri vii, fotografii ale aterizarii din 1964 de la baza Holloman etc.
Ar fi patru rase de extraterestri cu care suntem în contact. Ei ar veni din zonele: Orion, Pleiade, Betelgeuse, steaua lui Barnard si Zeta Reticuli. Adevaratul proiect M-12 ar fi fost declansat cu sprijinul marii finante mondiale si a unor societati oculte. Iata-ne astfel în plina teorie a conspiratiei. O alta persoana, numita Bill English, ofiter de contrainformatii în cadrul „Beretelor Verzi”, afirma si el ca a vazut Raportul 13 Grudge/Blue Book, un material de 624 pagini, realizat aparent în 1953 si adus la zi în 1969. Raportul era Strict Secret si continea observatii semnificative de OZN-uri, aterizari, întalniri apropiate, rapiri, sechestrari de persoane, OZN-uri prabusite si recuperarea resturilor, analiza acestora etc.
Cooper si English sustineau ca în 1964, la întalnirea de la baza Holloman, s-a încheiat o întelegere prin care extraterestrii promisesera un aport de tehnologie, în schimbul permisiunii de a rapi oameni în vederea unor experiente. În virtutea aceleiasi întelegeri, guvernul american urma sa construiasca un numar de baze subterane în care sa fie gazduiti extraterestri, împreuna cu navele lor, si unde sa aiba loc schimburile de informatii tehnologice. Marelui public nu trebuia sa i se divulge nimic despre toate acestea.
Cooper afirma ca în 1972 extraterestrii se gaseau deja în sase baze subterane ale armatei din SUA: în New Mexico, Nevada, Utah, Colorado, de pilda, în Aria 51, sau la Dulce (New Mexico). Guvernul ar mai fi realizat, în acelasi scop, zeci de orasele subterane, amplasate la mare adancime sub pamant.
Aviatorul John Lear a declarat, începand din 1987, ca detine informatii ca guvernul SUA a vandut rasa umana unor extraterestri care ne vor raul, confirmand în buna masura cele spuse de Bill Cooper. Lear, fiul unui faimos inventator si constructor de avioane, nu era un fitecine. El a zburat cu peste 160 de tipuri de avioane, a participat la mai multe misiuni CIA, a doborat, de repetate ori, recorduri de viteza si era singurul pilot din lume care detinea toate tipurile de certificate de zbor eliberate de Federal Aviation Administration.
Lear sustinea ca în laboratoarele subpamantene multietajate de la Dulce-Archuleta, din nordul statului New Mexico, dar si în alte baze din Nevada, New Mexico etc., se afla mii de extraterestri, care efectueaza experimente sinistre pe oameni si pe animale, între care crearea unor mutanti sau hibrizi între fiinte umane si extraterestre. Tot acolo ar trai un mare numar de specialisti pamanteni, închisi probabil pentru totdeauna. În 1979, la baza Dulce, ar fi izbucnit chiar o revolta, înabusita în sange de venetici.
Conform lui Lear, între 1979 si 1983, grupul MJ-12 a început sa-si dea seama de greseala facuta. Rapirile erau mult mai nume-roase decat se convenise, în schimb tehnologiile primite erau simple surogate, foarte departe de performantele vehiculelor si ale armelor de care dispuneau extraterestrii. În consecinta, guvernantii au luat decizia realizarii unor arme defensive, prin care pamantenii sa poata distruge navele venite din Cosmos. Acesta ar fi fost adevaratul mobil al programului Initiativa de Aparare Strategica „Razboiul Stelelor”, nicidecum apararea contra rachetelor nucleare sovietice.
Declaratiile lui Lear au fost întarite de William (Bill) Hamilton, fost angajat Air Force, ca si de un oarecare „Thomas C.”, ofiter al serviciilor de informatii, care sustinea ca fusese fotograf în laboratorul subteran de la Dulce, dar si de un individ cu pseudonimul Jasson Bishop, care pretindea ca a facut parte din personalul bazei. S-au gasit si alte persoane care au sustinut ca ar fi lucrat la aceasta baza, cot la cot cu „cenusiii”…
DAN D. FARCAS
Comentarii