A vorbi despre Benvenuto Cellini este echivalent cu a plonja într-o lume de basm plina de nazbatii, pasiune artistica, crime cu sange rece si din întamplare, devieri sexuale scandaloase, evadari miraculoase, capodopere din aur si argint purtate de regi, papi si printi, confruntari pline de dusmanie cu metrese de rand si favorite de monarhi, si, nu în cele din urma, ambitia de a-i depasi în grandoare sculpturala pe Michelangelo Buonarroti si Donatello. Aceasta ar putea fi scurtissima eticheta a vietii celui care, dotat cu un talent exceptional de bijutier si sculptor, a luptat pe toate fronturile si de cele mai multe ori a învins.
Nascut în familia unui artist – Giovanni, tatal sau, era faurar de instrumente si interpret –, Benvenuto Cellini (1500-1571) a fost unul dintre fiii celebri ai Floren]ei. Marele talent de bijutier, afirmat înca din adolescenta si asociat cu maiestria cantatului la flaut, l-a facut cunoscut în Floren]a, Siena, Bologna si la Roma. Numai ca, înca înainte de a împlini nouasprezece ani, Benvenuto îsi scoate la iveala si temperamentul vulcanic si tendin]a spre violenta, asemanatoare cu cele ale lui Caravaggio. Astfel, tanarul Cellini se umple de glorie cand lupta în sprijinul papei, pentru apararea Romei si chiar îl ucide pe Carol III de Bourbon-Montpensier (în cadrul „Razboaielor italiene”). A fost un act de bravura, însa în urmatorii ani avea sa mai ucida de înca trei ori; pe una din cele trei victime a omorat-o pentru a-si razbuna fratele si a fost iertat de suveranul pontif.
Aventurile pareau sa nu mai conteneasca pentru acest personaj apreciat, dar si cautat pentru ispravile sale. La treizeci si sapte de ani, Cellini este urmarit si închis pentru ca în timpul unor incidente la Roma ar fi… furat pietrele pretioase ale tiarei papale. Nu este certa acuzatia, dar a fost scapat de executie în ultimul moment, dupa ce în prealabil reusise sa evadeze din castelul Sant’Angelo! Destinul a fost generos cu el si artistul ajunge la Paris, unde intra imediat în conflict cu metresa regelui. Dar a lucrat cinci ani cu îndarjire, pana sa se întoarca la Florenta si sa reia certurile cu rivalii sai bijutieri (pe unul dintre acestia îl omorase cu ani în urma). Disputele erau cu atat mai mari cu cat Cellini era favoritul papei Clement VII pentru a realiza partea artistica a monedelor statului. Cu prilejul unui astfel de scandal, marele sau rival bijutier, Baccio Bandinelli, îl acuza de imoralitate si sodomie. În acele timpuri, era o culpa grava si nu era pentru prima oara cand maestrul aurar era învinovatit de homosexualitate. Mai avusese doua procese finalizate cu obligatia de a plati diverse sume – unul dintre acuzatori fiind chiar tanarul care-i servise drept model.
Numai ca Benvenuto Cellini se remarcase si ca amant al modelelor sale feminine; una dintre acestea a nascut un copil la Paris, dar maestrul nu l-a recunoscut. La batranete, a încercat sa stinga furia vietii sale si sa se calugareasca, dar n-a rezistat. Ulterior, la saizeci si doi de ani, Cellini se casatoreste cu menajera sa Piera, care aduce pe lume cinci copii… S-a stins înainte de a împlini saptezeci si unu de ani si a fost înmormantat cu fast la Florenta, biserica Annunziata. Începuse sa-si scrie celebra sa „Autobiografie” în 1558 si, poate fara voia sa, meandrele tumultuoase ale destinului l-au urmarit pana-n ultimul ceas.
PAUL IOAN
Comentarii