Fara sa se cunoasca numele celui care a proiectat initial aceasta remarcabila constructie, Palatul Dogilor este un simbol al supremei puteri si a gloriei „Republicii Sfantului Marcu”. Palatul exista pe acest loc spre sfarsitul secolului al IX-lea. Dogii Angelo si Giustiano Partecipazio au stabilit aici resedinta conducatorului suprem al statului. Impresionanta cladire din zilele noastre nu are nimic comun cu nucleul original. Stim numai ca palatul bizantin construit deasupra unor ziduri romane a ars din temelie in secolul al X-lea. A fost reconstruit in cateva randuri, ultima data in 1340. O traditie nesigura atribuie constructia din secolul al XIV-lea cioplitorului in piatra Filippo Calendario, lui Pietro Baseio si Master Enrico. Fatada privind spre laguna a fost completata intre 1400-1404, in timp ce Piazzetta a fost terminata in 1424.
Cu toate ca mesteri renumiti din Florenta si din intreaga Lombardie au fost chemati pentru decorarea acestei prestigioase cladiri, cele mai multe ornamentatii au fost realizate in stil gotic flamboyant de catre membrii familiei Bon, exceptionali cioplitori in marmura venetieni. In 1577 un alt foc a distrus din temelie o aripa intreaga a cladirii si cei mai de seama arhitecti si sculptori ai vremii au fost invitati sa ia parte la un concurs pentru reconstruirea monumentului. Castigatorul a fost, dupa cele mai multe surse, Antonio Da Ponte, cel care construise si Puntea Rialto. Rezultatul a fost miraculos. Venind dinspre Canal, Palatul iti apare ca o imagine de basm cu delicatele modele in roz si alb ale peretilor, care par lipsiti total de greutate. Fatada este perforata simetric de balcoanele sculptate, construite de Pier Paolo si Jacobello Dalla Masegne in 1404 in cel mai pur stil gotic flamboyant.
Deasupra, intr-o fereastra larga privind spre apa, se afla o statuie a Venetiei in chip de justitie, realizata de Alessandro Vittorio iar nisele de pe celelalte laturi adapostesc statuile Sfintei Teodora si Sfantului Gheorghe, ambele de Antonio Canova. Fereastra de pe fatada dinpre Piazzetta a fost deschisa in 1537 si realizata dupa desenele lui Jacopo Sansovino. Exista o serie de alte statui purtand semnaturi ilustre iar capitelurile coloanelor sunt de o rafinata eleganta. Scene biblice si mitologice impodobesc nisele si colturile, deosebit de apreciata fiind o alta statuie a justitiei de Alessandro Vittorio.
In 1866 din balconul Palatului a fost proclamata anexarea Venetiei la Regatul Italiei. Inaintea acestui eveniment o serie de masuri politice zdruncinasera viata solemna a Palatului. Fusese folosit ca sediu al guvernului austriac si gazduise o vreme Biblioteca Marciana. Stricaciunile pricinuite de rascoala din 1797 au fost repede remediate si, intre 1848-1849, Palatul a fost folosit ca sediu de guvernul democratic.
Inconjurat de alte edificii importante, Platul Dogilor isi pastreaza inca nestirbita intreaga frumusete. Fantanile, curtile interioare, statuile, importanta Scara a Gigantilor, logiile, salile impunatoare, plafoanele pictate si peretii bogat ornamentati fac din aceasta cladire un loc unic in cultura intregii tari si chiar a intregii lumi. Nelipsitele inchisori si sali de tortura evoca istoria zbuciumata a locurilor, dar pentru vizitatorul de astazi, Palatul ramane o dantelarie in piatra, o capodopera de arhitectura, un loc de unde conducatorul cetatii arunca in fiecare an un inel de aur in marea cu care se logodea in fata supusilor.
IRINA STOICA
Comentarii