Chiar daca multi savanti privesc cu superioritate Biblia, drept o compilatie de legende si istorii fantastice, fara legatura cu realitatea, tot mai multe descoperiri arheologice facute in ultimele decenii par sa demonstreze faptul ca, departe de a fi simple fabulatii, capitolele Cartii Cartilor reflecta intamplari reale si fac trimitere la personaje autentice. Exemplul recent este dat de posibila identificare, in sudul Iordaniei, a fabuloaselor mine de cupru ale regelui Solomon. Potrivit Bibliei, Solomon a fost al treilea si cel mai glorios suveran al Israelului.
Fiu al regelui David, el a ramas renumit in istorie pentru intelepciunea sa (dand sintagma „judecata lui Solomon”), pentru bogatiile sale fara margini, folosite la ridicarea unui palat regal si al unui grandios templu in Ierusalim si, nu in ultimul rand, pentru numerosul lui harem, ce adapostea, potrivit legendei, peste o mie de sotii si concubine. In plus, multe carti incluse ulterior in Biblie ii sunt atribuite, inclusiv superba Cantare a Cantarilor, ca si zguduitorul Ecleziast, scris de rege spre sfarsitul vietii pamantesti.
Gurile minelor de cupru, vizibile din satelit
Un subiect controversat l-a constituit existenta asa-numitelor „mine ale regelui Solomon”, despre care sursele antice spun ca ar fi generat uriase profituri regelui. De mai bine de doua secole, arheologii de pretutindeni au cautat aceste mine, aventurierii fiind incitati si de romanul omonim al scriitorului victorian Rider Haggard, care pretindea ca de fapt galeriile respective ar ascunde comori nemaivazute, in aur si diamante. Adevarul, scos la iveala de curand, odata cu vestigiile minelor, este mult mai prozaic: nu este vorba despre aur si diamante, ci de cupru, metal totusi extrem de pretios in antichitate. Stravechile mine au fost descoperite intr-o regiune izolata si arida din sudul Marii Moarte, pe teritoriul actual al Iordaniei.
Nu intamplator, zona se numeste Khirbat en-Nahas, ceea ce in limba araba inseamna „ruinele de arama”. Regiunea era cunoscuta, in Vechiul Testament, ca regatul Edomului. Aceasta minuscula entitate statala devenise, in timpul lui Solomon, vasal al puternicului regat al Israelului si Iudeei, unificat de fiul lui David. Sapaturile arheologice au inceput aici in anii 80 ai secolului trecut si inca de atunci s-a sugerat ca situl ar fi putut fi un puternic centru metalurgic in secolul VII i.Hr.
Noile investigatii desfasurate de dr. Thomas Levy, de la Universitatea San Diego, California, si Mohammed Najjar, de la societatea iordaniana „Prietenii arheologiei” au relevat insa ca urmele unei intense activitati umane la Khirbat en-Nahas dateaza de mai demult, respectiv din secolul X i.Hr., perioada corespunzatoare domniei regelui Solomon. „Avem suficiente indicii pentru a crede ca in secolele X si IX i.Hr. pe aceste locuri exista o infrastructura miniera foarte bine dezvoltata pentru epoca respectiva si probabil un intens trafic comercial.
Descoperirea readuce in discutie problema autenticitatii scrierilor biblice. Si chiar daca nu puteam crede tot ceea ne povesteste Biblia, aceasta descoperire reprezinta un punct de confluenta intre datele stiintifice si marturiile scrise ale antichitatii iudaice.” Situl arheologic din sudul Iordaniei este format din circa o suta de cladiri, inclusiv o fortareata, in mijlocul unui teren de circa 8000 metri patrati, acoperit cu zgura neagra. Gurile minelor sunt suficient de mari pentru a fi localizate cu ajutorul programului Google Earth, din satelit.
Echipa de arheologi din Statele Unite si Iordania a mai gasit, tot in acest sit, si artefacte egiptene datand din secolul X i.Hr. printre care un scarabeu si o amuleta din aur. Specialistii sunt de parere ca aceste obiecte confirma ipoteza potrivit careia, dupa moartea regelui Solomon, faraonul egiptean Sheshonq ar fi incercat sa distruga activitatea economica a regiunii, cu ajutorul puternicei sale armate.
GABRIEL TUDOR
Comentarii