Cei care au avut norocul sa petreaca macar cateva zile in orasul de pe malul Senei raman cu amintirea de nesters a unei asezari de basm. Parisul le patrunde in suflet ca un crampei din tot ceea ce omul a inaltat mai minunat de-a lungul epocilor. Fiecare pastreaza in minte imagini simbol ca Nôtre Dame, Opera Garnier, Sacré Coeur, Pantheonul, Madelaine, Luvru sau Turnul Eiffel. In acelasi timp insa fiecare se gandeste la multimea muzeelor, gradinilor, teatrelor, fantanilor si mai ales a piatetelor care dau un farmec aparte incrucisarilor de strazi. Piata Natiunilor, Piata Italiei, Piata Vendôme, Piata Vosges sunt numai cateva dintre acestea. Cea mai emblematica ramane insa Place de la Concorde, Piata Bunei Intelegeri cum i-am spune noi.
Ocupand o suprafata imensa intre Gradinile Tuileries si Champs-élysées, la capatul carora se inalta Arcul de Triumf, avand intr-o parte doua splendide palate si Strada Regala care conduce spre biserica Madelaine, iar in partea cealalta Sena si Palatul Burbon (L’Assemblée Nationale), piata are o istorie zbuciumata. In 1745 regele Ludovic al XV-lea a donat terenul respectiv si, in 1755, au inceput lucrarile dupa desenele lui Jacques-Anges Gabriel, amenajarile fiind incheiate in 1772. Acelasi arhitect a realizat si cele doua palate despartite de Strada Regala. Fatadele acestora sunt impodobite cu coloane impunatoare, stilul corintian fiind predominat. Frontoanele au fost sculptate de Guillaume II Cunstun si Michel-Ange Slodtz. Palatul din dreapta a fost ocupat de Garda Mobila Regala din 1774 pana la Revolutie iar in zilele noastre adaposteste Statul Major al Marinei Nationale.
In centrul pietei se ridica statuia ecvestra a lui Ludovic al XV-lea, statuie inceputa de Bouchardon si terminata de Pigalle. In timpul Revolutiei a fost inlocuita mai intai de o statuie reprezentand Libertatea si apoi de ghilotina sub al carei cutit au cazut peste 1000 de capete printre care cele ale lui Ludovic al XVI-lea, Maria Antoinette, Danton si Robespierre. Abia in 1795, in timpul Directoratului, Piata si-a luat actualul sau nume, reprezentand reconcilierea nationala. Aspectul actual al Pietei a fost hotarat in 1835, in timpul Restauratiei, iar lucrarile s-au desfasurat intre 1836-1840, sub conducerea arhitectului Hittorf. In centrul Pietei se afla obeliscul egiptean de la Luxor, oferit in 1831 lui Ludovic-Philip de catre vice-regele Egiptului Mehmet-Ali.
Obeliscul are o inaltime de 23 metri si este acoperit de hieroglife, ilustrand faptele glorioase ale faraonului Ramses al II-lea. Impresionantul simbol de piatra este incadrat de doua fantani arteziene, realizate de Hittorf si reprezentand alegoric una navigatia fluviala si cealalta navigatia maritima. In jurul Pietei sunt ridicate opt gherete, locuite odinioara de persoane particulare care isi amenajasera locuintele la subsol. Deasupra fiecareia se afla cate o statuie reprezentand un oras din Franta si intre aceste gherete sunt inaltate coloane rostrale.
Intrarea spre Champs-élysées este marcata de Caii de la Marly, opere de piatra realizate de Guillaume Coustou si aduse aici in 1795 iar intrarea in Gradina Tuileries este si ea strajuita de alte doua statui ecvestre, apartinand lui Antoine Coysevox. Printre frunzisurile arborilor vezi rasarind de departe cupola aurita a Domnului Invalizilor si Turnul Eiffel si nimeni nu poate gandi decat ca aici bate fara indoiala inima Parisului.
IRINA STOICA
Comentarii