Credinta in continuitatea vietii dupa disparitia corpului fizic este intalnita in majoritatea religiilor lumii. Nimeni nu stie insa in ce context a aparut si mai ales cand. O descoperire de exceptie, realizata in aceasta luna, denota faptul ca in urma cu aproape trei milenii, stramosii nostri credeau deja in existenta sufletului – este cea mai veche evidenta scrisa, in acest sens, din istoria omenirii.
Arheologii care au facut descoperirea apartin Institutului Oriental din cadrul Universitatii Chicago, condusi de prof. David Schloen. Ei efectuau sapaturi, inca de la inceputul acestei veri, intr-o regiune din sud-estul Turciei, in apropierea localitatii Zincirli, situata pe locul orasului antic Sam’al, candva capitala a unui prosper regat si unul dintre cele mai importante situri din epoca fierului scoase la iveala pana acum. Cercetatorii americani au gasit o dala de piatra sculptata, reprezentand silueta unui om – probabil un inalt oficial al vremii. Friza de bazalt, grea de aproape 300 kg, inalta de 100 cm si groasa de 70 cm se afla intr-o stare perfecta de conservare si va permite specialistilor sa afle mai multe despre obiceiurile funerare din secolele IX-VIII i.Hr, perioada din care ei presupun ca ar proveni. In acea vreme, imperii vaste apareau in Orientul Mijlociu, odata cu primele civilizatii ale epocii fierului, in aceasta parte a lumii.
Imbelsugata viata de apoi
Omul reprezentat pe friza de bazalt a fost probabil incinerat, practica respinsa de evrei si alte popoare antice, din cauza credintei lor in unitatea corpului si a sufletului. Potrivit inscriptiei, descifrate in parte de lingvisti, sufletul raposatului ar continua sa salasluiasca in piatra. „Stela gasita se afla intr-o stare excelenta si este o combinatie unica de text si imagine, oferindu-ne o importanta sursa de documentare privitoare la civilizatiile antice”, spune Schloen, care a prezentat descoperirea la congresul anual de cercetari orientale, desfasurat cu incepere din 22 noiembrie, la Boston. Tot cu acest prilej, lingvistul Dennis Pardee a prezentat traducerea celor 13 randuri daltuite in piatra funerara.
Situl de la Zincirli a atras atentia oamenilor de stiinta cu peste un secol in urma: in 1890, arheologii germani au excavat o suprafata de 100 acri, scotand la iveala ziduri masive, porti si palate. Mai multe inscriptii gasite aici se afla in prezent expuse la muzeele de istorie din Istanbul si Berlin. Echipa lui Schloen practica sapaturi aici din 2006, in fiecare vara, dar aceasta este prima descoperire marcanta. Stela funerara a fost gasita intr-o camaruta convertita, se pare, in altar mortuar pentru un oficial regal numit Kuttamuwa, care se descrie, in inscriptie ca „slujitor al regelui Panamuwa”.
In locul respectiv se afla probabil si locuinta acestui oficial, nu departe de palatele regale, unde de asemenea s-au mai gasit numeroase inscriptii, in trecut. Faptul ca stela era pastrata in casa unde locuise cel decedat, e o dovada, spun specialistii, a convingerii oamenilor din epoca fierului ca mortii continuau sa traiasca alaturi de cei dragi, ramasi in viata, sufletul lor fiind intrupat in piatra.
„Eu, Kuttamuwa, slujitor al marelui Panamuwa, am vegheat la constructia acestei stele, pentru mine, cand eram inca viu. Am asezat-o in camera eterna si am adus ofrande aici: un taur pentru zeul furtunii Hadad, un berbec pentru zeul Soare, Shamash, si un alt berbec pentru sufletul meu, care va salaslui in aceasta piatra”, precizeaza inscriptia, scrisa intr-un dialect derivat din limba feniciana si dintr-un dialect local, vest-semitic, asemanator cu aramaica si ebraica.
Kuttamuwa este infatisat ca un barbat voinic, cu barba lunga, purtand pe cap o caciula cu ciucure in varf si pe umeri o pelerina, semn al rangului sau. In mana dreapta poarta o cupa de vin, in stanga o torta. El sta pe un scan, in fata unei mese incarcate cu mancare si bautura, probabil simbol al vietii de placeri care-l asteapta dupa moarte – de altfel ultimele randuri ale inscriptiei releva dorinta lui ca urmasii sa aduca in camera mortuara, cu regularitate, hrana pentru sufletul sau.
GABRIEL TUDOR
Comentarii