Ati gusta la dejun o supa cu Turnul din Pisa drept ciolan afumat, ajutandu-va cu o lingurita tip coloana dorica? Ati zbura spintecand vazduhul cu un balon din cochilie de vietate marina, nacela fiind un ciob de nava de pe timpul vikingilor? Poate ca raspunsul este afirmativ, daca reusiti sa va jucati de-a suprarealismul cu pictorul si graficianul rus Gennady Privedentev (38 de ani, nascut la Krasnodar). Trecut prin mai multe scoli de instruire în arte frumoase, Gennady spune hatru în CV-ul sau ca mai bine devenea KGB-ist decat pictor amator. Si a izbutit pe deplin sa fie un profesionist al curentului dus la apogeu de Dalí, cu expozitii prin toata Europa si un stil inconfundabil.
Nu e deloc usor sa dai cu toporul in trunchiul manos al suprarealismului modern si sa sara aschii inteligente, amuzante si îmbietoare spre meditatie. Precum poetul care-si facea veacul metaforic prin bucatarie, marele iesean Emil Brumaru, „povestitorul” rus îsi alege recuzita din ustensilele manuite de gospodine cu sort apretat si ne dovedeste ca imaginatia adevaratului artist nu are nici macar limite algebrice, întrucat navigarea prin irationalul îmblanzit este o proba a vocatiei de a sfida realitatea cu o inventivitate imagistica incredibila.
Gennady pune farfuriile si furculitele sa se înroleze la un razboi tragi-comic, cu riscul ca întreaga vesela sa se faca zob – ca la petrecerile lui Zorba Grecul. Acelasi talentat suprarealist – din tara în care Gorbaciov a inventat atlasul pe chelie – pune ibricelor si samovarelor gat de curca beata si le face mai elastice decat o balerina de la teatrul Balsoi, cu ziduri duduind de melosul lebedelor lui Ceaikovski. Îndragostit cu regrete în suflet (probabil), Gennady inventeaza o cina romantica avand drept actori un mascul-furculita si o femela-lingurita, trepidand de pofte carnale la flacara unei lumanari care troneaza într-o gura de pipa… Acesta este miraculosul basm pe care un mare pictor rus contemporan ni-l serveste drept recreatie spirituala.
Si cum inteligenta implica si simtul umorului, artistul ne plimba cu dexteritate prin lumea cunoscuta drept „natura moarta”, cu fructe si legume agonizand, aparent, în preajma unor obiecte menajere parca alese cu penseta de prin gospodarie. Numai ca totul prinde viata si chiar voiosie prin deformarile comice pe care autorul le face atentand la bunul simt comun. De o abilitate iesita din comun mi se pare a fi tomul de dimensiunile unei Biblii din care tasneste un robinet de chiuveta deschis pentru a umple spatiul cu versete sau psalmi.
În mijloc troneaza un orologiu cu fatada de gara de provincie, din care un bec îsi trage o energie molcoma, pierduta în timp. Alaturi zace un ceainic spart, cu un capac de melc de mare avand o stampila în coada. Ce sa mai crezi? Fratii Grimm, Andersen si Ispirescu parca ar trebui sa ia loc în banca, atenti la lectia de fantezie a lui Gennady Privedentsev. Cand se copilareste un om serios, sclipirile de geniu metaforic se tin lant ca florile în ghirlanda si ne încanta, desi poate ca nu le patrundem prea adanc întelesul. Dar oare exista vreun talc, sunt compozitiile artistului o criptograma fara de cuvinte?
Unul dintre alibiurile artei moderne se bazeaza pe logica de stadion: fiecare întelege ce vrea. Dar putini sunt autenticii suprarealisti care cu aparenta simplitate reusesc sa complice logica fireasca a lucrurilor, propunand o imagerie în care absurdul intra chiuind în hora cu banalul.
PAUL IOAN
Comentarii