TRAIAN T. COSOVEI, poet      «Noi, scriitorii anului 2000, am devenit un f

          – Traian T.Cosovei, care era motivatia scrisului înainte de ’89?
          – Cred ca ne unea solidaritatea.

          – Traian T.Cosovei, care era motivatia scrisului înainte de ’89?
          – Cred ca ne unea solidaritatea. Respectul pentru scrisul celuilalt, indiferent daca frecventam Cenaclul Junimea condus de Ov. S.Crohmalniceanu, Cenaclul de Luni al lui Nicolae Manolescu ori ca ne înfratisem cu nucleul Echinox-ist, cu poetii ieseni, timisoreni, cu poetii de expresie maghiara ori germana. Frigul moral al acelor vremuri de care amintesti ne „obliga” sa ne unim ca în jurul unui foc de tabara. Spiritul de complicitate, de solidaritate nu a disparut: poeta Mariana Marin a dorit sa initieze un proiect de ajutorare pentru scriitori, colegul nostru, prozatorul Mircea Nedelciu, a dorit acelasi lucru. Mircea Dinescu a avut o idee asemanatoare. Laurentiu Ulici a reusit sa o puna în practica. Mai mult, o colega de generatie, poeta Rodica Buzdugan, autoare a patru carti de versuri, vrea sa înfiinteze o pensiune pentru scriitorii care au probleme de sanatate, venituri modeste…
          – Dar acum?
          – Nu este nici un secret situatia precara în care traieste scriitorul român. Specialistii din cercetare s-au dus cu pancarta de gât în fata Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Bucuresti… Vor toti sa fie lasati sa plece ca sa-si faca meseria. Scriitorul este legat de limba materna: adica aceea în care se exprima! În urma cu câtiva ani am luat un interviu pentru un ziar de mare tiraj unei personalitati culturale germane; una din afirmatii suna cam asa: „Scriitorul este la fel de coruptibil ca si macelarul ori soferul de taxi”. N-am avut cum sa-l contrazic pentru ca asta era imaginea vazuta din afara. Parerea multora a fost si ramâne ca arta e un lux.
          – Ce crezi ca ai adus nou în poezie?
          – Starea de spirit a unei generatii de care ramân legat. Câteva teme, câteva metafore… Uite ce e, scriitorul român al anului 2000 este atât de desconsiderat, încât nu te justifici cu metafore. Noi doar speram ca unul dintre noi, indiferent daca e poet ori prozator, va lua premiul Nobel. Cum vad eu lucrurile, la cât de ignorant-politizat e acest premiu Nobel, m-as distra sa vad la televizor cum colegii mei Ion Stratan, Mihai Antonesei, Ion Muresan, Ioan Flora, fratii Mircea Cartarescu, Florin Iaru, poete ca Angela Marinescu ori Mariana Marin au luat Nobelul (special) pentru România.
          – Presupunem ca poezia nu inseamna totul pentru tine. Care ar fi cea de-a doua mare pasiune?
          – Una mare de tot: arta omletei la români!