Supranumit si „Orasul Alb” datorita culorii in care, conform dorintei regelui, sunt vopsite cele mai multe dintre cladiri, Amman, capitala Regatului Iordaniei, priveste de pe cele 18 coline ale sale atat spre Marea Rosie si desertul fara sfarsit aflate in sud cat si spre valea fertila a Iordanului care se intinde in vest. Fortareata Jebel Ashrafiah, inaltata pe un deal de 837 de metri, este o marturie a trecutului stralucit al orasului. Sapaturile arheologice au demonstrat insa ca asezarea de aici este mult mai veche decat aceste ziduri de piatra de pe vremea romanilor.
Primele marturii despre locuitorii din zona dateaza de aproape 4000 de ani. In jurul anului 1200 i.Hr. asezarea a devenit centrul regatului amonitilor si pe aici au trecut, pe langa regele iudeu David, asirieni, babilonieni si armata persana.
Ca o dovada a stralucirii de odinioara a orasului mai exista ruinele unei biserici bizantine din zorii crestinismului si o poarta impresionanta din secolul al VII-lea – Qasr – datand din vremea dinastiei Omeyyazilor. Orasul a fost cucerit in anul 635 de arabi, iar intre 1516-1918 a facut parte din Imperiul Otoman. In 1921 a devenit capitala Transiordaniei si, ulterior a Iordaniei.
Ammanul de astazi este un oras modern cu aeroport, constructii elegante, universitate si este un important nod de comunicatii. Populatia a fost la inceput alcatuita din musulmani circazieni si ceceni fugiti din teritoriile apartinand acum Federatiei Ruse, si luptand apoi cu triburile de beduini care ii extorcau de bani cu orice prilej. Cand orasul, in 1908, a fost inclus pe traseul soselei dintre Damasc si Medina, a devenit un loc de popas pentru pelerini si negustori ceea ce a dus la o rapida dezvoltare economica. Aceasta a capatat o amploare deosebita dupa Primul Razboi Mondial, cand a luat sfarsit dominatia turca, si mai ales dupa 1952, cand orasul a devenit capitala Regatului Hasemit al Iordaniei.
In 1950 fusese inscaunat pe tronul hasemit regele Abdulah, care s-a stins insa din viata dupa numai trei ani, fiind asasinat la Ierusalim. Urmasul sau, Hussein Ibn Talal, avea doar 18 ani, dar „micul rege”, cum era numit, s-a dovedit un diplomat fin si abil, reusind sa faca fata situatiei incordate din zona. Ammanul nu s-a implicat in luptele din jur si a dezvoltat o adevarata industrie turistica, regele Hussein continuand, pana a moartea sa, in 1999, o politica favorabila tarii sale. Capitala tarii imbina in modul cel mai armonios noul si vechiul in arhitectura. Centrul se afla intr-o vale, plasata intre Dealul Fortaretei si alte trei dealuri. Aici se inalta magazine de lux, edificii religioase ca Moscheea Al-Hussein, ridicata in 1924 pe locul uneia mai vechi, construita de Omeyyazi, si piata araba, cunoscutul „suk”.
Deosebit de impunatoare sunt ruinele Forului Roman si un amfiteatru din aceeasi epoca. Acesta are o capacitate de 6000 de locuri, o acustica excelenta si gazduieste spectacole chiar si in zilele noastre. Ansamblul roman contine, de asemenea, un teatru mai mic, acoperit – odeum – in forma de scoica, unde inca au loc tot felul de concerte. Elegantul cartier Jebel Amman a fost construit in anii 1920-1930 si chiar regele Hussein a locuit in zona, inainte de a se muta in resedinta regala. Aici se afla si vestitele parcuri Basman si Raghadan.
Ammanul constituie in acelasi timp un punct de plecare pentru obiectivele turistice din jur. Printre acestea trebuie amintite: ruinele orasului Petra, mozaicurile de la Madala, fortul cruciatilor de la Kerak, vechiul oras Jarash. De neuitat pentru cei care pot ajunge aici ramane litoralul Marii Moarte, locuri amintind de splendoarea celor „1001 de nopti”.
IRINA STOICA
Comentarii