Sa ne imaginam urmatoarea scena: este decembrie 1936 si umbra razboiului nu s-a asternut inca asupra germanilor, care traiesc acum al patrulea Craciun de când Hitler a venit la putere si a inceput sa transforme radical tara. Strazile fiecarui oras sunt aglomerate de cumparatori intârziati; sunetele colindelor umplu aerul serii iar oamenii isi ureaza unii altora „Craciun fericit!”, in vreme ce se aduna sub un brad urias, abundent decorat si având in vârf nu o stea ci o zvastica imensa…
„Biserica Papei este un dusman la fel de periculos ca si evreii”
A reprezentat oare inlocuirea crucii cu zvastica metamorfoza unei sarbatori crestine intr-un ritual pagân sau acceptarea, deloc usoara, de catre un popor crestin, a imperativelor noilor stapâni? Al treilea Reich al lui Hitler a fost adesea descris ca posedând toate caracteristicile unei miscari religioase. Inca din 1937, un membru al Partidului Social-Democrat, fugit in exil, scria ca rezultatul instaurarii national-socialismului era o „biserica-stat” sau o „contra-biserica”, cu propriile dogme si ritualuri, necesitând totala dedicare si credinta oarba in figura de cult fundamentala – Fuhrerul, considerat un Mesia. Dar Hitler nu avea, se pare, o asemenea intentie.
Faptul ca statele germane fusesera divizate, de-a lungul secolelor, dupa Reforma, de credinte sectare, l-a facut sa inteleaga pe liderul nazist ca datoria lui este sa uneasca natiunea iar una dintre strategiile cheie folosite in acest sens a fost de a sublinia idealurile „sângelui si gliei”, ale rasei si poporului, de a ridica statul nazist deasupra celor doua confesiuni – catolicismul si protestantismul. Este evident ca el nu dorea sa desfiinteze crestinismul ci doar sa-l confiste, sa-l foloseasca in favoarea lui. Când Arthur Dinter a incercat sa lanseze NSDAP (National-Sozialistiche Deutsche Arbeiter Partei) intr-o revolutie sectara, argumentând ca „biserica Papei este un dusman la fel de periculos ca si evreii”, el a fost imediat exclus din partid.
Ministrul Propagandei, Goebbels, era la rândul sau ostil bisericii dar ramânea convins ca „Iisus fusese primul socialist adevarat” iar Partidul National Socialist urma sa-i puna idealurile in practica! Pentru alte capetenii naziste, crestinatatea putea fi acceptata prin simpla eliminare din Biblie a Vechiului Testament, pe motiv ca ar fi „o carte evreiasca”. Se insista pe ideea – reliefata de insusi Hitler ca Iisus, mai curând decât sa fi fost un evreu, ar fi fost de fapt un arian si primul luptator contra evreilor!
Metamorfoza crestinismului
Desi national-socialistii aveau inca opinii diferite in privinta religiei ce urma sa fie imbratisata de Reich, Craciunul ramânea totusi o data importanta in calendarul ambelor confesiuni – catolica si protestanta. In plus, nazistii aveau oportunitatea de a acapara o sarbatoare care in mod traditional aduna laolalta oamenii si familiile si de a o imbina cu sensurile fundamentale ale noii conceptii despre statul german. Asa cum spunea unul dintre functionarii partidului, Hannes Kremer: „In eforturile noastre de a aprofunda credintele national-socialiste, in zona ritualurilor si ceremoniilor, avem doua sarcini. Pe de o parte, de a crea noi idei si obiceiuri, pe de alta de a le adapta pe cele existe la realitatile actuale.
Aceste noi idei se vor dezvolta direct din experientele si traditiile partidului insusi”. Remodelarea calendarului si crearea de noi sarbatori au constituit metode bine determinate de a inlocui traditiile crestine; au fost introduse diverse sarbatori bazate pe ideologia nazista: Ziua Mamei Germane, Ziua de Comemorare a martirilor nazisti, ziua de nastere a Fuhrerului. Transformarea Craciunului intr-o sarbatoare national-socialista a constituit insa cea mai dificila misiune pentru ideologii partidului.
Inceputul fusese facut de miscarile neo-pagâne de la inceputul secolului XX, ale caror idei au fost insusite de nazisti. Pe lânga preluarea unor traditii „seculare” – de fapt inventate in cursul secolului anterior – nazistii au identificat Craciunul ca având radacini in celebrarea, de catre stramosii lor, cu mult inainte de aparitia crestinismului, a solstitiului de iarna.
Sohn a devenit Sonne
Craciunul nu mai era sarbatorit, asadar, ca in toata lumea, ci a devenit o sarbatoare nationala a germanilor, din care nu lipseau elemente ale unui trecut indepartat – cultul arborilor si focurile uriase, insotind solstitiul de iarna. Erau conexiuni pe care miscarea initiata de Himmler, de redescoperire a „mostenirii stramosesti” le evidentia, spre a elimina elementele crestine ale sarbatorii. Astfel, termenul weinnacht (noapte sfânta) fusese legat de sarbatorirea nasterii lui Iisus. Nazistii au inceput sa promoveze o alta denumire – rauchnacht („noapte aspra”), pentru a sublinia conceptele nordice, pagâne, care vizau solstitiul de iarna, cel mai „intunecat” moment al anului, care necesita forta si tenacitate spre a fi depasit si urmat de mult asteptata intoarcere a Soarelui.
Erau evitate referirile explicite la nasterea lui Hristos si la mesajele crestine, care au fost inlocuite cu un simbolism nationalist. „Sohn” (Fiu – al lui Dumnezeu) devenit „Sonne” (Soare). Era o trimitere clara la renasterea Germaniei, ciuntita de tratatul de la Versailles, care avea sa redevina stralucitoare, ca Soarele dupa o iarna grea. Aceasta abordare a Craciunului a fost resimtita atât in sferele publice cât si in cele private. Majoritatea gruparilor naziste de masa au organizat evenimente si activitati prin care proclamau superioritatea Craciunului „stramosesc” asupra celui crestin. Hitlerjugend, de pilda, a organizat „serile casnice”, in cadrul carora copiii si adolescentii realizau diverse obiecte artizanale, cu tematica nazista, iar Liga Femeilor Germane si Frontul Muncitoresc German sarbatoreau Craciunul in conformitate cu noile reguli, nelipsite fiind „focurile si luminile care simbolizeaza reinvierea ritualurilor nordice stravechi si renasterea nationala germana”.
„Cancelarul sta neclintit in lupta…”
Brigazile Hitlerjugend practicau „ritualurile solstitiului”, asa cum faceau triburile germanice, cu mii de ani in urma, iar membrii Batalioanelor de Asalt se adunau in jurul unor uriase ruguri, depunând „legamântul de foc” si desfasurau parade cu torte pe strazile oraselor. Brazii impodobiti cu zvastici se gaseau pretutindeni. La Berlin, insusi Goebbels aparea, daruind cadouri copiilor, sub acesti brazi si proslavind spiritul de unitate german. Pâna si colindele fusesera pervertite, astfel incât superba „Noapte de vis” ajunsese sa sune astfel: „Noapte de vis! Noapte de vis! Totul este calm, totul e stralucitor/Doar Cancelarul sta neclintit, in lupta/Veghind zi si noapte asupra Germaniei/ Si mereu aparându-ne.”
Nu mai erau permise manifestarile considerate „vulgare”, nelipsite de Craciun la celelalte popoare crestine. De pilda, „serile de varietati” din cluburi au fost interzise, la fel ca si numerele de circ sau de umor. Singurele decoratiuni permise erau globuletele cu zvastica sau alte simboluri naziste sau batoanele de ciocolata reprezentând ofiteri SS! Pâna si suportii de brad nu mai erau unii oarecare ci sculpturi din lemn, purtând insemne pagâne, in vreme ce din felicitarile de Craciun fusese eliminata orice referire la Iisus Hristos!
GABRIEL TUDOR
Comentarii