Una dintre cele mai marsave si mai condamnabile actiuni ale epocii medievale a fost cucerirea capitalei Imperiului Bizantin, Constantinopole, de catre soldatii celei de-a patra cruciade. Porniti cu intentia de a invada Egiptul si apoi de a cuceri Ierusalimul, cruciatii au fost curand deturnati de la planurile lor, de intelegerea incheiata intre liderul cruciadei, contele italian Bonifacio de Monferrat, si Alexius IV Angelus, fiul fostului imparat bizantin Isaac II Angelus, alungat de pe tron nu cu multa vreme in urma.
Alexius i-a promis contelui ca, in schimbul sprijinului militar, va reunifica biserica rasariteana cu cea catolica si va plati el insusi soldele militarilor. Bonifacio a acceptat si astfel, cruciatii, in loc sa se indrepte spre Ierusalim, au ajuns in fata Constantinopolelui, la finele lui iunie 1203. Ura occidentalilor fata de bizantini era, in parte, justificata de masacrarea, in 1182, a tuturor strainilor din Constantinopole, de catre romei; scopul declarat al cruciatilor nu era insa cucerirea capitalei bizantine, ci detronarea uzurpatorului Alexiux III Angelus, unchiul tanarului Alexius, pentru a avea astfel in Constantinopole un punct de sprijin pentru proiectata expeditie impotriva musulmanilor.
Actiunea a fost rapid pusa in practica si Alexius IV a revenit pe tron, alaturi de tatal sau, Isaac. Cum insa uzurpatorul, fugind din oras, luase visteria cu el, noul imparat si-a dat seama ca nu-si va putea tine promisiunea si a poruncit topirea icoanelor din aur, gest care a trezit mania supusilor sai. Condusi de nobilul Alexius Ducas, acestia s-au rasculat si l-au alungat pe imparat, motiv pentru cruciati sa atace orasul. Dupa un asediu de cateva saptamani, acesta a cazut in mainile latinilor, pe 12 aprilie 1204, care l-au devastat cumplit, dedandu-se la atrocitati impotriva populatiei civile si pangarind bisericile ortodoxe. Caderea Constantinopolelui a dus la impartirea Imperiului Bizantin in mai multe statulete latine, situatie mentinuta pana in 1261, cand puterea imperiala a fost restabilita de catre Mihail VIII Paleologul.
GABRIEL TUDOR
Comentarii